Studiu Comparativ Privind Datoria Publică în Țările Uniunii Europene

Capitolul 1. Noţiuni introductive privind datoria publică

Datoria publică reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, sau de autorităţile administraţiei publice locale de la diverşi creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente în România.

Obligaţiile reprezintă angajamentele care decurg din contractarea împrumuturilor, şi anume: rambursarea împrumutului, plata dobânzilor, a comisioanelor, a unor avantaje speciale acordate creditorilor. Datoria publică se stabileşte şi se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei: datoria publică guvernamentală şi datoria publică locală.

În literatura de specialitate, datoria publică este definită ca fiind „totalitatea sumelor împrumutate de autoritățile publice centrale, de unitățile administrativ-teritoriale și de alte entități publice, de la persoane fizice sau juridice pe piața internă și în străinătate și rămase de rambursat la un moment dat ”. O altă accepțiune dată datoriei publice în literatura de specialitate este următoarea: „totalitatea obligațiilor bănești pe care statul le are la un moment dat față de creditorii interni și externi, rezultate din împrumuturi din moneda națională și în valută, pe termen scurt – o perioadă de până la un an inclusiv - mediu – o perioadă de peste un an, până la cinci ani inclusiv - și lung - o perioadă de peste 5 ani, contractate de stat în mod direct sau garantate de către acesta, inclusiv obligațiile față de trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar sau acoperirea deficitelor bugetului de stat ”.

Principalele scopuri pentru care se apelează la contractarea împrumuturilor de stat sunt: finanţarea deficitului bugetului de stat şi a deficitelor temporare ale bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, refinanţarea şi rambursarea anticipată a datoriei publice guvernamentale, finanţarea unor proiecte/programe pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei, finanţarea restructurării economiei . Aceste activităţi sunt generatoare de datorie publică, şi gestionarea acesteia se exercită în cazul României de către Guvern, prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, în limita autorizaţiei date de Parlament.

Capitolul 2. Analiza comparativă privind datoria publică în ţările Uniunii Europene

2.1. Datoria publică a României

Totalitatea obligaţiilor financiare directe şi indirecte asumate de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale faţă de piaţa internă şi/sau externă de capital evidenţiază datoria publică.

Obligaţiile financiare directe sunt rezultatul contractării directe de către autorităţile publice centrale şi locale a împrumuturilor de la diverşi creditori, persoane fizice şi juridice rezidente sau nerezidente în ţara debitoare. Spre deosebire de acestea, obligaţiile financiare indirecte sunt generate de acordarea de garanţii de către autorităţile publice centrale şi locale la împrumuturile contractate de pe piaţa internă/sau externă de capital de către autorităţi şi instituţii publice, persoane juridice a căror activitate este de interes naţional sau local. Distincţia între obligaţiile financiare ale autorităţilor publice centrale şi locale este:

- datorie publică guvernamentală, ce exprimă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele României, de pe pieţele financiare.

- datorie publică locală, ce evidenţiază totalitatea obligaţiilor financiare externe şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare.

Obligaţiile financiare sunt rezultatul contractării de împrumuturi de pe:

- piaţa internă, de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, ce formează datoria publică internă, pe componentele sale guvernamentală şi locală;

- piaţa externă, de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, ce exprimă datoria publică externă, pe componentele sale guvernamentală şi locală.