Studiu de caz comparativ privind nivelul, structura și dinamica cheltuielilor publice în România și Marea Britanie

1.1. Conceptul de cheltuiala publica si structura cheltuielilor publice conform clasificației bugetare :

Conceptul de cheltuiala publica este utilizat cu mai multe sensuri, dintre care se disting cel juridic si cel economic.

În sens juridic, notiunea de cheltuiala publica semnifica o plata legata de functionarea institutiilor publice si, în general, de înfaptuirea activitatilor cu caracter public, inclusiv a întreprinderilor cu capital de stat. În aceasta prima acceptiune, apare în prim plan faptul ca cheltuielile publice se realizeaza printr-un complex de organe si entitati publice (institutii, întreprinderi etc.), cu competente în avizarea si efectuarea operatiunilor de plati pe seama resurselor financiare publice, respectiv în cheltuirea banului public, potrivit normelor legale.

Spre deosebire , în sens economic, notiunea de cheltuiala publica exprima procesele economice de repartitie a PIB, concretizate prin alocarea si utilizarea resurselor banesti (financiare), pentru realizarea de actiuni considerate de interes public, la nivel national sau al colectivitatilor locale etc. Aceasta a doua acceptiune include în sine si continutul de procese economice de consum public de resurse, ce se efectueaza în legatura directa cu satisfacerea nevoilor de utilitati sociale publice.

Pe de alta parte, specificul activitatilor ce antreneaza alocarea si cheltuirea de resurse banesti, fie direct de catre entitati publice , fie prin intermediul bugetului public, determina si o alta interpretare a notiunii de cheltuiala publica. Sub acest aspect, conceptul de cheltuiala publica are un sens mai larg, atunci când se refera la ansamblul activitatilor cu caracter public, incluzând si pe cele materiale din întreprinderile cu capital de stat, în care cheltuielile se acopera, în principiu, din venituri proprii.

Comparativ, el are un sens mai restrâns, atunci când sunt avute în vedere doar activitati ce se desfasoara prin institutii publice (bugetare), iar cheltuielile acestora sunt în principiu, reflectate în bugetul public. În acest din urma caz, conceptul de cheltuiala publica presupune alocarea de sume din buget si se confunda, adesea, cu cel de cheltuiala bugetara (a statului)

,,Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia utilizării şi repartizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia”.

Structura cheltuielilor publice conform clasificației bugetare :

- clasificaţia administrativă - pe criteriul instituţiilor prin intermediul cărora se efectuează cheltuieli publice (ministere, instituţii publice autonome, unităţi administrativ teritoriale etc.);

- clasificaţia economică - pe două criterii: al scopului în care sunt efectuate plăţile (cheltuieli publice curente sau de funcţionare şi cheltuieli publice de capital sau de investiţii); al existenţei sau nu a unei contraprestaţii (cheltuieli publice ale serviciilor publice, numite şi administrative şi cheltuieli publice de transfer);

- clasificaţia funcţională - pe criteriul sectoarelor de activitate către care sunt repartizate resursele financiare publice (a) în domeniul social: învăţământ, sanitare, ocrotire socială etc.; b) în domeniul cercetării; c) în domeniul economic (investiţii, acordarea de subvenţii şi facilităţi; d) în domeniul apărării şi siguranţei naţionale; e) în domeniul administrativ public central şi local; f) în ceea ce priveşte dobânzile aferentedatoriei publice);

- clasificaţia financiară :

ope criteriul momentului efectuării şi a efectului avut de acestea (cheltuielile publice definitive caracterizate prin faptul că se finalizează cu plăţi la scadenţe ferme, certificând lichidarea totală a angajării statului pentru efectuarea cheltuielilor prevăzute în buget; cheltuieli publice temporare: majoritatea sunt operaţiuni de trezorerie urmate de plăţi cu scadenţe certe; cheltuieli publice virtuale: pe care statul le va realiza în anumite condiţii doar);

oşi pe criteriul forme de manifestare (cu/ fără contraprestaţie; definitive/ provizorii; speciale/ globale);

- clasificaţia după rolul cheltuielilor publice în reproducţia socială - pot fi: cheltuieli publice negative (reale) şi cheltuieli publice pozitive (economice);

- clasificaţia folosită de instituţiile specializate ale O.N.U. - pe criteriile:

a) funcţională (cheltuielile publice sunt împărţite în cheltuieli pentru: servicii publice, apărare, educaţie, sănătate, securitate socială, locuinţe şi servicii comunale, recreaţie, cultură şi religie, acţiuni economice, alte scopuri);

b) economică (cheltuielile publice reprezentând un consum final şi cheltuielile publice în scopul formării brute de capital).

În România, legea bugetului de stat/ 1998 prevede o clasificaţie în conformitate cu cea utilizată de O.N.U.

1.2. Indicatorii utilizati pentru aprecierea nivelului, a dinamicii si structurii cheltuielilor publice :