Studiu privind impozitele directe

Introducere

Lucrarea de față analizează impozitele directe la nivel micro și macroeconomic și presiunea fiscală pe care o suportă contribuabilul, la nivelul Uniunii Europene, provenită din impozitele directe, dar și corelația dintre presiunea fiscală și impozitele directe, într-o analiză empirică realizată la nivel microeconomic. Impozitele directe reprezintă o parte importantă din bugetul statului. Impozitele au caracter obligatoriu și sunt nerambursabile. Plata impozitului nu atrage o contraprestație imediată din partea statului.

Inpozitul este un instrument folosit de către stat pentru a încuraja sau a descuraja anumite sectoare de activitate. Din caracterul obligatoriu al impozitului se înțelege ca plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și juridice, care realizează venituri din anumite surse sau se afla în posesia unei averi pentru care, conform legi, trebuie să plătească impozit.

Impozitul are rol în mai multe domeni: social, economic, financiar; dar cel mai important rol al impozitului este cel manifestat pe plan financiar, pentru ca acesta este principalul mijloc de acoperire a cheltuielilor publice în interiorul unui stat. De-a lungul timpului s-a încercat o expansiune continuă a impozitelor colectate, fie prin introducerea unor noi impozite care să adauge contribuabili noi, fie prin extinderea bazei de impunere, sau prin modificarea cotei de impunere.

1. Impozitele directe

Impozitele directe reprezintă cea mai veche și mai simplă forma de impunere. Acestea au ca și caracteristica specifică, faptul ca se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcție de veniturile și/sau averea acestora, pe baza cotelor de impozitare prevăzute de lege. Întrucât impozitul direct este reglementat de tipul venitului și a averi, acesta are stabilit în prealabil termenele de plata. În România cota standard de impozitare este de 16%.

În categoria impozitelor directe intră următoarele: impozitul pe profit, impozitul pe venit, contribuții, impozite pe clădiri și terenuri, alte impozite directe.

A. Impozitul pe profit

Cota de impozitare este de 16% . Cu ajutorul acestei cote se stabilește impozitul pe profit pe care trebuie să-l plătească contribuabilul.

Persoanele care sunt nevoite să plătească impozitul pe profit sunt: persoanele juridice române, persoanele juridice străine, persoanele juridice și fizice străine, instituțiile publice. De la plata impozitului sunt scutiți următori contribuabili: trezoreria statului, unități economice fără personalitate juridică, fundațiile testamentare, unități aparținând cultelor religioase, instituțiile de învățământ particular, asociațiile de proprietari.

Profitul impozabil este calculat ca veniturile obținute în urma prestări unor servici minus cheltuielile curente efectuate pentru realizarea acelor servici. Din cheltuielile curente se scad veniturile neimpozabile înregistrate de persoana juridică și se adună cheltuielile nedeductibile. Pentru determinarea impozitului pe profit datorat se iau în calcul toate sursele de venit pe care le are persoana juridică.