Supravegherea bancară în UE

1.Supravegherea bancară în Uniunea Europeană

1.1 Supravegherea bancară: generalităţi, concept şi obiective

Supravegherea prudenţială bancară constă în ansamblul proceselor prin care una sau mai multe autorităţi naţionale asigură siguranţa şi stabilitatea sistemului bancar.

Calificarea supravegherii drept „prudenţială” este utilizată spre a o deosebi de alte nuanţe ale supravegherii bancare, care se referă, de exemplu, la aspecte care ţin de protecţia concurenţei sau de protecţia consumatorului. Uneori aceste sarcini sunt asigurate de o unică autoritate de supraveghere, iar alteori există autorităţi separate.

Termenul este utilizat atât în sens restrâns, cât şi în sens larg. În sens restrâns, supravegherea presupune analiza datelor raportate de bănci (aşa numita supraveghere off-site), verificarea pe teren a conformităţii datelor raportate şi identificarea altor elemente faptice relevante (supravegherea on-site) precum şi luarea măsurilor necesare pentru rezolvarea problemelor prudenţiale identificate. În sens larg supravegherea prudenţială presupune, pe lângă cele menţionate anterior, efectuarea de analize privind stabilitatea financiară, emiterea normelor prudenţiale privind funcţionarea băncilor, autorizarea înfiinţării şi funcţionării acestora, precum şi măsurile de scoatere în afara sistemului a băncilor neviabile şi de protecţie a depunătorilor.

O supraveghere prudenţială de calitate reprezintă o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru a avea un sistem bancar sănătos. Alte condiţii includ asigurarea unui cadru macroeconomic stabil, a unui sistem juridic funcţional, a unui sistem contabil care să permită reflectarea situaţiei patrimoniale corecte a companiilor, a unui sistem echitabil de impozitare a profiturilor băncilor, a unui sistem financiar nebancar bine dezvoltat. Practica a arătat că, deşi crizele bancare au apărut şi în economii puternic dezvoltate, ele au fost mai frecvente în economii în tranziţie sau în curs de dezvoltare, la care o parte dintre condiţiile de mai sus nu erau indeplinite.

Dacă în ceea ce priveşte ideea generală a necesităţii supravegherii prudenţiale a băncilor există un consens pe plan internaţional, sub aspectul modului concret de desfăşurare a acestei activităţi există diferenţieri notabile între practicile diferitelor ţări. Pentru a asigura sistemului bancar şi economiei securitate şi stabilitate, sistemul de reglementare nu acţionează numai sub aspect legislative, în sensul de a stabili normele necesare îndeplinirii obiectivelor de mai jos. O latură principală a reglementării în acţiune este activitatea organelor de supraveghere bancară menite să asigure aplicarea reglementărilor în cele mai bune condiţii şi deci să controleze şi să monitorizeze activitatea care poate fi decisivă în înfăptuirea obiectivelor propuse.

În fiecare ţară s-au dezvoltat sisteme de supraveghere bancară tutelate de autoritatea monetară, Banca Centrală a fiecărei ţări , care au statuat norme specifice de derulare a activităţii de supraveghere bancară cu rezonanţe deosebite pentru stabilitatea fiecărei ţări. Cerinţele contemporane ale dezvoltării pe plan mondial au impus necesitatea stabilităţii şi securităţii băncilor ca factor de realizare a cerinţelor de cooperare între ţări.

În timp, preocuparea pentru optimizarea dezvoltării politice şi economice la scară internaţională s-a focalizat în Grupul celor zece ţări industrializate , care a sesizat oportun rolul pe care îl pot avea băncile în siguranţa şi vitalitatea relaţiilor economice internaţionale. La acest nivel s-a relevat semnificativ că toate eforturile privind dezvoltarea relaţiilor economice vor avea success numai dacă băncile, participante active la fluxul mondial de resurse financiare, vor constitui bastioane sigure şi puternice şi dacă în activitatea lor , vor aplica norme unitare de operare şi îşi vor putea afirma potenţialul într-o scară de valori, care să le ofere perenitate şi siguranţă. Numai pe baza unei relaţii şi depline bune funcţionării, eficient supravegheate şi după reguli unitare, băncile vor putea materialize roadele pe care ţările şi cetăţenii lor le aşteaptă de la circuitul intrenaţional de mărfuri şi servicii. Normele stabilite în fiecare ţară, în condiţiile specifice ale fiecăreia, vor avea o orientare comună şi vor asigura congruenţa şi complementaritatea în ambientul internaţional, contribuind la stabilitatea relaţiilor intrebancare pe plan mondial.

Reglementarea şi supravegherea bancară sunt acceptate, în opinia celor mai multi autori în domeniu , ca o soluţie pentru a oferi bănciilor şi economiei naţionale siguranţă şi stabilitate.