Sustenabilitatea Sistemului Bugetar

Interpretări şi semnificaţii cu privire la bugetele publice

Bugetele publice apar prezente în practica financiară pe fondul teoriei relaţiilor specifice în sensul conţinutului economic şi al instrumentelor de acţiune de pe poziţia statului şi a unităţilor administrativ teritoriale.

Exprimarea şi sensul dat de conţinutul economic definesc bugetele publice drept relaţii economice băneşti ce apar în procesul repartiţiei valorii nou create (venitului naţional) cu prilejul constituirii şi repartizării de fonduri centralizate (la şi de la dispoziţia statului şi a unităţilor administrativ teritoriale) în scopul satisfacerii unor nevoi generale, de ordin public, atât la nivel central cât şi local.

Prin prisma instrumentelor economico-financiare de acţiune, bugetele publice sunt balanţe financiare operative unde relaţiile specifice se regăsesc sub forma de indicatori ai finanţelor publice, separat, pentru venituri şi separat, pentru cheltuieli.

În planul interacţiunii dintre cele două poziţii de abordare a bugetelor publice se poate afirma existenţa unor raporturi de determinare şi de influenţare cu consecinţe în circulaţia şi administrarea banului public generat de nevoi, cerinţe şi trebuinţe ale colectivităţilor umane aflate în anumite situaţii de ordin social, economic, cultural, educativ etc. Ca expresie a unor relaţii economice specifice, bugetele publice fac parte din baza economică a societăţii şi determină structura şi configuraţia balanţelor financiare operative unde, sunt concretizate sub forma de venituri şi respectiv de cheltuieli. La rândul lor, ca balanţe financiare, bugetele publice pot influenţa relaţiile specifice producând modificări în cadrul acestora.

Cu dublă ipostază a bugetelor publice, în practica economico-financiară, se poate contura sfera de manifestare şi administrare a banului public, atât la mobilizarea acestuia, cât şi la repartizarea şi respectiv utilizarea lui. Mijloacele, metodele, tehnicile ori procedeele utilizate de către cei implicaţi în circuitul fondurilor publice sunt diferite esenţial pe latura mobilizării de cea a utilizării lor. În acest sens acţionează principii, reguli şi norme bine definite ce apar prezente în practica bugetară cu susţinere prin acte normative specifice.

Relaţiile bugetare concretizate în indicatori de venituri şi indicatori de cheltuieli în balanţe financiare se produc între stat şi unităţile administrativ teritoriale, pe de o parte, şi „partenerii” lor pe de altă parte. În ipostaza ultimă, se regăsesc agenţii economici (societăţi comerciale, regii autonome, organizaţii cooperatiste etc), instituţiile publice şi populaţia (potrivit cu o anumită structură socio-demografică). Astfel, implicarea în gestiunea banului public revine instituţiilor statului specializate în acest sens şi celor care au fie, calitatea de contribuabili fie, pe cea de consumatori de fonduri publice. În acest sens sunt stabilite răspunderi şi competenţe, în timp şi spaţiu, pe tot traseul mijloacelor băneşti reflectat cu ajutorul bugetelor publice.

Bugetul de stat se conformeaza unor reguli tehnice (principii) devenite traditionale. Aceste reguli au atât o semnificatie tehnica, cât si una politica. Considerate ca fiind necesare unei bune gestiuni a finantelor publice (latura tehnica), ele sunt, pe de alta parte, destinate sa usureze controlul Parlamentului asupra gestiunii guvernamentale (latura politica). Legate de dezvoltarea democratiei parlamentare, aceste principii s-au perfectionat în decursul istoriei.

Respectarea stricta a acestor principii a devenit totusi foarte dificila în perioade zilelor noastre. Natura cheltuielilor publice a evoluat în mod considerabil, finantele publice s-au diversificat, iar necesitatile de a actiona pe termen lung nu mai pot respecta exigenta unui orizont de timp prea îngust. Deoarece aceste reguli sunt în parte astazi neadaptate exigentelor contemporane, ele si-au pierdut partial sensul si utilitatea. Ca urmare, exceptiile de la aceste reguli s-au înmultit, dar totusi ele fac parte din dreptul pozitiv si ar fi o greseala sa le consideram ca niste reminiscente. Ele înca mai reflecta astazi o anumita conceptie asupra naturii si functionarii statului.

În literatura de specialitate se vorbeste de urmatoarele principii bugetare: principiul unitatii bugetare, principiul universalitatii bugetare, principiul anulitatii bugetare, principiul echilibrului bugetar, principiul neafectarii veniturilor, principiul specializarii si principiul publicitatii bugetare.

Principiul (regula) unitatii bugetare

Acest principiu sustine ca toate cheltuielile publice si toate veniturile bugetare trebuie sa figureze într-un document unic (bugetul de stat) supus aprobarii Parlamentului. Pentru ca aceasta regula sa fie respectata, trebuie îndeplinite doua conditii: (1) bugetul trebuie sa cuprinda ansamblul veniturilor si cheltuielilor bugetare, fara nici o exceptie; (2) acestea trebuie sa fie reunite într-un proiect de lege unic, asupra caruia Parlamentul trebuie sa se pronunte.