Titluri de valoare utilizate pe piața monetara din România

TITLURI DE VALOARE

Titlurile de valoare sunt înscrisuri ,emise în baza unor legi , care dau posesorilor dreptul de a încasa , anual , un venit variabil sau fix.Titlurile de valoare se împart în trei mari categorii: primare ,derivate si sintetice.

Titluri de valoare (instrumente financiare) se vând și se cumpără pe piața de capital atât pe termen lung (acțiuni și obligațiuni), cât și pe termen scurt.

Piața de capital este o totalitate de tranzacții al cărui obiect îl constituie titlurile de valoare.

Piața de capital poate fi:

- piața primară - presupune emisiunea și prima vânzare-cumpărare a titlurilor financiare (de exemplu, atunci când o societate emite acțiuni la constituire), permițând finanțarea activității agenților economici prin atragerea capitalurilor financiare disponibile

- piața secundară - este piața în care investitorii și întreprinzătorii vând și cumpără valorile mobiliare emise și puse în circulație pe piața primară.

O dată cu creșterea veniturilor populației, în patrimonial familiilor crește și ponderea deținută de titlurile de valoare deci cu cât o țară este mai dezvoltată economic, cu atât este mai ridicată ponderea titlurilor de valoare în ansamblul patrimoniului.

Cele mai utilizate componente ale titlurilor de valoare sunt:

- acțiunile;

- obligațiunile;

- obligațiunile ipotecare;

- titlurile de rentă;

- bonurile de tezaur;

- efectele de comerț .

Cele mai împortante titluri de valoare de pe piața primară sunt acțiunile și obligațiunile.

Acțiunea este un titlu de valoare care conferă posesorului dreptul la un venit anual variabil(de regulă),numit dividend. El reprezintă o parte din profitul unității care a emis acțiunile, distribuită deținătorilor acestora.

Acțiunile se pot clasifica astfel:

- acțiuni nominative, care au înscrise pe ele, în afară de alte date și numele deținătorului

- acțiuni la purtător, care nu poartă niciun nume.

- acțiuni ordinare, care conferă posesorilor drepturi obișnuite,și acțiuni privilegiate, care conferă drepturi special.

Drepturile pe care le posedă cei care dețin acțiuni, sunt următoarele:

- dreptul de a solicita informații asupra mersului activității întreprinderii

- dreptul de a participa la adunarea generala a acționarilor și de a vota, atunci când se constituie echipa de conducere sau se iau decizii privind activitatea unității

- dreptul de a dobândi, cu prioritate, acțiuni nou emise de întreprinderea în funcțiune;

- dreptul de a primi gratuit câteva acțiuni, nou emise, dacă o asemenea procedură se folosește;

- dreptul de a primi o parte din capitalul întreprinderii când aceasta dă faliment.

Printre drepturile preferențiale, ale posesorilor de acțiuni, întâlnim: dreptul de a încasa anual un dividend fix, indiferent de profitul obținut de întreprindere în anul expirat; dreptul de a primi cu prioritate o fracțiune din capitalul societății, în caz de faliment.Pentru a întelege mai bine semnificația acțiunii, posesorii de acțiuni, numiți acționari,sunt proprietari ai unei părți din capitalul unei întreprinderi, ori ai mai multora.

Durata de viață a acțiunii și intervalul de timp în care posesorii pot încasa dividende sunt egale cu durata de viață a întreprinderii; acțiunea este nerambursabilă, deținătorii ei neputând cere întreprinderilor emitente banii plătiți cu prilejul achiziționării lor.

Acțiunea este negociabilă, adică se poate vinde la bursa iar banii avansați pentru dobândirea ei nefiind, deci,imobilizați. De asemenea, dividendul încasat de acționari este variabil, întrucât profitul obținut de întreprindere oscilează de la un an la altul.

Obligațiunea este un titlu de valoare, emis de întreprinderi,instituții ori de catre stat, care dădreptul deținătorului să incaseze un venit anual fix, numit dobândă.

Venitului fix înregistrat anual de către cei care dețin obligațiuni nu se echivalează cu un nivel egal al dobânzii plătite pentru toate obligațiunile, indiferent de persoanele emitente.

La obligațiunile emise de către stat, dobânda este uneori mai redusă decât la cele emise de întreprinderi, căci riscul împrumutului acordat celor din urmă este mai însemnat. Dobânda poate să diferă de la o întreprindere la alta, în funcție de profiturile realizate și de siguranța funcționării lor. Cu cât riscul este mai ridicat, cu atât dobânda plătită este mai mare.

Deținătorii de obligațiuni pot fi numiți obligatari, și sunt creditori ai unităților care au emis aceste titluri de valoare. Ca urmare,obligațiunea este rambursabilă. Rambursarea se face dintr-o dată, la scadența finală(după5 ani, de exemplu) sau în tranșe anuale, care pot fi la rândul lor egale ori inegale.

Obligațiunile sunt negociabile la bursă ,ele pot fi vândute înainte de scadență , de expirarea duratei împrumutului .

Asemănări între acțiuni și obligațiuni:

- dreptul de a încasa un venit anual;

- în prezent se emit obligațiuni cu durată de viață nelimitată;

- negociabilitatea.