Unificarea monetară

UNIFICAREA MONETARA EUROPEANA

Daca la nivel mondial se gasesc cu greutate solutii de combatere a efectelor negative ale globalizarii financiare, iar colaborarea internationala este dificil de realizat, interesele nationale fiind greu de armonizat pe plan global, s-au cautat solutii la nivel regional. În acest sens, Uniunea Europeana si Monetara constituie un exemplu de solutionare regionala a esecurilor de coordonare globala, a politicilor financiare si monetare.

Prima încercare de unificare monetara în Europa a aparut o data cu Raportul Werner (dupa numele premierului luxemburghez Pierre Werner, care a prezidat grupul de lucru, care avea sa întocmeasca acest raport), în anul 1970, raport care schita un obiectiv de uniune monetara pentru anul 1980 si prevedea:

 convertibilitatea monedelor;

reducerea fluctuatiilor ratelor de schimb pâna la fixitatea irevocabila a paritatilor;

 libera circulatie a marfurilor, serviciilor si a fortei de munca;

 libera circulatie a capitalurilor;

 constituirea unui sistem integrat de banci centrale, care sa includa bancile centrale ale statelor membre;

 introducerea unei monede unice.

Desi planul nu a fost concretizat, obiectivele sale apar ca precursoare ale planului de mai târziu al Uniunii Monetare. În anul 1986, guvernul francez a relansat ideea unificarii monetare europene si a adresat, în acest sens, un memorandum partenerilor sai din Comunitatea Europeana. Consiliul Europei a hotarât, la 28 aprilie 1988, sa încredinteze unui comitet, prezidat de Jacques Delors, misiunea de a stabili si propune etapele concrete necesare realizarii Uniunii Economice si Monetare(UEM). Arhitectura definitiva a UEM a fost stabilita la Reuniunea de la Maastricht, unde la 9-10 decembrie 1991, sefii de state si de guverne ai Comunitatii Europene au semnat tratatul care a pus bazele politico-juridice ale Uniunii Monetare si Europene. Tratatul de la Maastricht defineste principiile esentiale ale unificarii monetare si stabileste etapele realizarii acesteia.

Principiile esentiale ale unificarii monetare sunt urmatoarele:

 Uniunea Europeana formeaza o piata libera, bazata pe stabilitate monetara si crestere economica, noi locuri de munca, protectia mediului înconjurator, raporturi bugetare si financiare ferme, coeziune sociala;

 trecerea de la uniunea economica la uniunea economica si monetara prin crearea unei monede europene unice (euro), crearea unei noi institutii financiare (Banca Centrala Europeana), responsabila cu politica monetara comuna si, în special, cu controlul stabilitatii preturilor, domeniu în care are autoritate deplina;

 libera circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor si capitalurilor în cadrul unei piete comune, în care sa functioneze o moneda unica;

 promovarea unei politici comune, de catre tarile membre, în domeniul financiar si monetar, bazata pe îndeplinirea urmatoarelor criterii de convergenta:

 deficitul bugetar sa nu depaseasca 3% din PIB;

 datoria publica (interna si externa) sa fie mai mica de 60% din PIB;

 rata inflatiei sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentul de inflatie medie a trei state din cadrul UEM cu inflatia cea mai scazuta;

 rata dobânzii pe termen lung sa nu depaseasca cu mai mult de doua puncte procentuale media ratelor dobânzilor pe termen lung din trei state ale Uniunii cu nivelurile cele mai mici;

 rata de schimb a monedelor nationale trebuie sa ramâna, în perioada premergatoare introducerii monedei unice europene, în interiorul limitelor de fluctuatie stabile, fara presiuni sau devalorizari .

La 1 iulie 1990 a debutat prima etapa a UEM si a durat pâna la sfârsitul anului 1993. În aceasta perioada s-au pus bazele pietei europene unice si s-au liberalizat miscarile de capitaluri dintre statele membre ale Uniunii.

La 1 ianuarie 1994 a debutat cea de-a doua etapa a UEM care a durat pâna la finele anului 1998, si în cadrul careia s-au realizat urmatoarele:

 conform art. 109 din TUE (Tratatul asupra Uniunii Europene), s-a creat Institutul Monetar European (IMF), cu sediul la Frankfurt, ca precursor al Bancii Centrale Europene;

- s-au initiat procedurile de coordonare a politicilor economice la nivel european;

- s-a declansat lupta împotriva deficitelor excesive si s-au pus în aplicare politicile de convergenta economica de catre statele membre;

 s-a adoptat, la 31 mai 1995, scenariul de referinta pentru trecerea la moneda unica;