Albert Einstein

Nascut la data de 14 martie 1879, in Ulm an der Donau, Wurttemberg, Bavaria, Germania. Nationalitate germana, ulterior cetatenie elvetiana (1901), germana (1914) si apoi americana (1904), religie mozaica.

Educatie: Eidgnossiche Technische Hochschule (Institutul Politehnic Federal), Zurich (1895-1900); Universitatea Zurich, Ph.D. (1905).

Car. : Biroul Elvetian de Patente, Berna, expert tehnic (1902-1908); Universitatea Zurich, profesor (1909-1911); Universitatea Praga, profesor (1911-1912); Eidgnossische Technische Hochschule, Zurich, profesor (1912-1914); Universitatea Berlin, profesor, si Institutul Kaiser Wilhelm, Berlin, director (1914-1933).

Venirea la putere a fascismului in Germania il obliga, in toamna anului 1933, sa emigreze in Statele Unuite ale Americii, unde este numit profesor pe viata la Institute for Advanced Study de la Universitatea Princeton, New Jersey (1933-1955). Dupa cel de-al II-lea razboi mondial Einstein a fost o personalitate proeminenta in The Whorld Governent Moverment, a colaborat cu doctorul Chain Weizmann la fondarea Universitatii din Ierusalim, dar a declinat postul oferit de Presedinte al Statului Isdreael.

Opera : Deceniul lui Einstein (1905-1915), cei mai fructuosi ani din viata lui Einstein, considerat cel mai ilustru fizician al timpului sau. In general, trebuie sa constatan ca sunt putine idei in fizica contemporana care sa nu fi crescut, de fapt, din operele sale. In anul 1905, in Annalen der Physic, el publica trei lucrari, fiecare constituiind in domeniul sau un moment de rascruce in dezvoltarea fizicii. Una din lucrari se refera la efectul foto electric, a II-a la miscarea browniana, iar a III-a teoria speciala a relativitatii. Lucrarea privind efectul fotoelectric avea sa fie una din motivatiile acordarii Premiului Nobel (1921). Descoperirea legii efectului fotoelectric prin aplicarea teoriei cuantice a luninii si verificarea riguroasa a relatiei lui Einstein de experientele lui Millikan (1914) aveau sa constitue o stralucita confirmare a ipotezei cuantei de lunina elaborata de Planck. Din acest moment lumina poate fi tratata si in termeni de corpusculi, in sensul lui Newton, dar si ca unde electromagnetice cum cerea teoria lui Maxwell. Cum se va dovedi ulterior, lumina prezenta o proprietate noua, aceea a dualismului unda-corpuscul. Lucrarea referitoare li teoria speciala a relativitatii ia in considerare miscarea corpurilor in sisteme de referinta care se misca unul fata de altul rectiliniu si uniform. Aceasta lucrare a aparut dupa ce in experientele lui Michelson si Morley se obtinuse un rezultat negativ referitor la viteza absoluta a corpurilor (in particular a Pamantului) in raport cu eterul si dupa ce acest rezultat nu a putut fi explicat in incercarile teoretice ale lui Fitzgerald si apoi ale lui Lorentz. Acesta din urma obtinuse transformarile care ii poarta numele si care inclusiv in domeniul electrodinamicii, inlocuiau transformarile lui Galilei, valabile doar in domeniul mecanicii newtoniene pentru viteze relative mici. Einstein nu cunoaste rezultatele lui Lorentz cand a publicat, in 1905, lucrarea sa Despre electrodinamica corpurilor in miscare. Spre deosebire de Lorentz, care acorda un rol important eterului, Einstein renunta la acest concept si formuleaza in schimb doua postulate. Primil pstuleaza valabilitatea generala a ecuatiilor lui Maxwell in toate sistemele inertiale de referinta (postulatul reletivitatii), iar al II-lea postuleaza constanta vitezei c a luminii in vid pentru orice sistem inertial de referinta (postulatul luminii). Pe baza lor, Einstein a dat o explicatie fireasca a insuccesului experientelor lui Michelson si Morley. Unul din cazurile cele mai remarcabile il constitue insa celebra relatie a lui Einstein E = mc2 dintre masa m si energia totala E, a corpurilor care demonstreaza ca cele doua marimi fundamentale din fizica sunt de aceeasi natura. In anul 1916 Einstein publica lucrare a in care fundamenteaza teoria generala a relativitatii.