Andre Marie Ampere

André Marie Ampère

(1775-1836)

AMPER (A) - unitatea fundamentală pentru măsurarea intensităţii curentului electric. A fost denumită astfel în cinstea matematicianului şi fizicianului francez André Marie Ampère.

DEFINIŢIE: 1 amper este egal cu intensitatea constantă a curentului care, trecând prin două conductoare paralele şi rectilinii de lungime infinită şi de secţiune circulară neglijabilă, aflate in vid, la depărtare de un metru unul de celălalt, produce între aceste conductoare o forţă de 2 x10-7 newtoni pe fiecare metru de lungime. Amperul este şi unitatea de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produse de o spiră străbătută de un curent electric cu intensitatea de un amper. Sinonim amperspiră.

VIAŢA ŞI OPERA

André Marie Ampère s-a încarnat la 22 ianuarie 1775, în localitatea Polémieux de lângă Lyon. Încă de la vârsta de 14 ani citea cu pasiune toate cele douăzeci de volume ale Enciclopediei franceze, editate de Diderot şi d'Alembert, care i-au trezit interesul pentru ştiinţele naturii, pentru matematică şi filosofie. S-a dedicat în special botanicii, chimiei, fizicii şi matematicii; la vârsta de optsprezece ani mai cunoştea, pe lângă latină, italiana şi greaca. În anul 1801 a devenit profesor de fizică la Şcoala Centrală din oraşul Bourg, iar din 1805 a activat ca profesor la Şcoala Politehnică din Paris. În această perioadă a lucrat foarte mult în domeniul matematicii. A publicat mai multe lucrări ştiinţifice despre teoria probabilităţii, despre aplicabilităţile matematicii superioare în mecanică şi despre diverse alte probleme de analiză matematică.

Pentru lucrările sale ştiinţifice din domeniul ecuaţiilor diferenţiale a fost numit, în 1814, membru al Institutului (instituţie din care ulterior a luat naştere Academia Franceză), iar în anul 1821 a fost numit profesor de fizică experimentală la College de France.

Cele mai importante lucrări ale lui Ampère sunt din domeniul fizicii. În anul 1820 Oersted atrăgea atenţia fizicienilor lumii prin consideraţiile sale cu privire la acţiunea curentului electric asupra acului magnetic. În acelaşi an, Ampère şi-a prezentat descoperirile sale în acest domeniu la una din şedinţele Academiei.

În primul rând a afirmat că polul nord al uni ac magnetic aflat sub un conductor electric prin care trece curent electric tinde să devieze spre stânga, aşa cum se depărtează degetul mare de la mâna dreaptă de palmă, stabilind astfel aşa-numita regulă a mâinii drepte.

CE DESCOPERĂ AMPÈRE?

Cercetările teoretice şi experimentale minuţioase efectuate în domeniul interacţiunii curenţilor electrici şi al magnetismului l-au condus pe Ampere la formularea primei teorii cu privire la magnetism şi la descoperirea interacţiunii curenţilor electrici (1820). În această teorie, Ampère arăta legătura dintre magnetism şi curenţii electrici ca două grupuri de fenomene care iniţial erau considerate diferite.