Bomba atomică

Bomba atomica

...Nu existã nimic altceva decât atomi si vid  a afirmat Democrit. Asa începe oare istoria bombei atomice ?

Cu 400 de ani înaintea erei noastre Democrit din Abdera descoperã cã sfãrmând un obiect material se obtin bucãti mai mici, care la rândul lor se descompun în bucãtele si mai mici de materie si asa mai departe. La sfârsitul acestei serii de operatii repetate vor exista niste particule foarte mici care nu mai pot fi divizate. Aceste particule Democrit le-a numit atomi (indivizibili) si a formulat prima teorie referitoare la atom :

<< Atomii sunt particule eterne, simple si impenetrabile, diferite unele de altele numai prin formã, pozitie si miscare, constituind alfabetul universului. >>

Aceastã teorie este pe cale de a fi rãsturnatã în 1896, când un profesor de fizicã francez, Antoine-Henri Becquerel, descoperã proprietatea atomilor de Uraniu de a emite raze, proprietate denumitã mai târziu de cãtre sotii Curie radioactivitate. Asadar, materia poate sã emitã energie.

În anul 1903 un fizician neozeelandez, Ernest Rutherford, dã prima explicatie fenomenului de radioactivitate, demonstrând cã atomii elementelor radioactive emit trei feluri de radiatii : radiatii a cu sarcinã electricã pozitivã, radiatii b cu sarcinã electricã negativã si radiatii farã sarcinã electricã si a arãtat cã atomul nu este indivizibil, radioactivitatea fiind o consecintã a dezintegrãrii atomilor, aceastã dezintegrare eliberând energie sub formã de radiatii. Astfel, Rutherford îsi dã seama cã atomul este format la rândul lui dintr-un mic nucleu (care contine particule cu sarcinã electricã pozitivã-protoni) înconjurat de un anumit numãr de particule cu sarcinã electricã negativã-electroni. În 1919, bombardând cu particule a un anumit element-Azotul-, Rutherford a reusit sã transforme atomii acestuia în atomi ai elementelor Hidrogen si Oxigen. Prin mijloace artificiale, acest fizician a reusit sã facã primul pas adevãrat cãtre cucerirea energiei care tine unite particulele atomului - energia atomicã.

Astfel, Rutherford demonstreazã contrariul teoriei lui Democrit referitoare la indivizibilitatea atomului.

Mai târziu, studiind radioacvitatea, Albert Einstein îsi dã seama cã a distruge cea mai micã pãrticicã a materiei înseamnã a elibera o mare cantitate de energie.

În anul 1931, fizicianul englez, James Chadwick, descoperã cã nucleul contine, pe lângã protoni, particule lipsite de sarcinã electricã, pe care le numeste neutroni. Mai târziu, fizicianul italian Enrico Fermi avea sã foloseascã neutronul pentru a bombarda si dezintegra nucleul, eliberând astfel energia din el. Fãrã sã-si dea seama, Chadwick gãsise cheia fisiunii nucleare, adevãrata cheie pentru cucerirea energiei atomice.

În jurul anilor 1932-1933 fizica atomicã a fãcut o serie de pasi importanti. La laboratorul Cavendish din Cambridge, fizicienii Cockcroft si Walton dezvoltã experienta profesorului lor, Rutherford, si bombardeazã nucleele de Litiu cu protoni, generati pe cale artificialã, reusind sã-i dezintegreze si sã-i transmite în nuclee de Heliu.

În 1933, la Londra, fizicianul maghiar Leo Szilard intuieste posibilitatea folosirii în scopuri militare a imensei energii nucleare. Dar nu este decât o intuitie, deoarece fizica este încã departe de a poseda,fie chiar numai din punct de vedere teoretic, cheia pentru cucerirea energiei atomice.

Din 1925 în Germania se instaureazã guvernul lui Hitler care îi persecutã pe evrei si astfel foarte multi evrei printre care si mari fizicieni pãrãsesc Germania, refugiindu-se în alte tãri. Între anii 1933-1935 pleacã în America multi oameni de stiintã printre care : Albert Einstein, Edward Teller (fizician maghiar, pãrintele bombei cu Hidrogen), Eugen Wigner, James Franck, Leo Szilard, iar în 1938 si Enrico Fermi. În acesti ani în America are loc cea mai mare concentrare de oameni de stiintã cunoscutã vreodatã. Dacã pânã acum oamenii de stiintã din tãrile Europei studiau împreunã la o universitate din Anglia, Franta sau Germania, iar descoperirile pe care le fãcea unul dintre ei aveu sã fie cunoscute si aprofundate de toti, de acum înainte fiecare tarã avea sã tinã în secret mai ales descoperirile care se realizau în fizica atomicã.

Înainte de a pleca în America, Enrico Fermi descoperã reactiile nucleare efectuate de neutronii încetiniti cu grafit sau apã grea, si va folosi mai târziu neutronii încetiniti pentru a determina reactiile în lant.

În anul 1938 fizicienii germani Otto Hahn si Fritz Strassman descoperã, la Berlin, cã în procesul de fisiune (divizarea nucleului de Uraniu în douã cu ajutorul unui neutron), se dezvoltã o mare cantitate de energie.Tot atunci ei descoperã si posibilitatea realizãrii unei reactii în lant. Astfel se contureazã ideea realizãrii unei arme atomice pe baza unei reactii în lant. Dupã aceastã descoperire, în Germania nu se mai face nici un comentariu si nu mai apare nici o publicatie stiintificã referitoare la acest subiect. Acest lucru dã de bãnuit oamenilor de stiintã din America, bãnuielile lor confirmându-se când, pe neasteptate, nazistii interzic exploatarea Uraniului din bogatele mine cehoslovace pe care puseserã stãpânire, ceea ce însemna cã fizicienii germani se gândeau la folosirea Uraniului pentru a construi o bombã atomicã. Si întradevãr, la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin, fizicianul german Werner Heisenberg lucreazã la proiectul bombei atomice.

În anul 1939 izbucnirea rãzboiului mondial întrerupe pasnicul voiaj spre necunoscut : stiinta si tehnica sunt mobilizate sã slujeascã unor scopuri distructive.