Factorii care condiționează viteza

Factorii care determinã o bunã vitezã sunt numerişi şi variaţi. Ei sunt de naturã geneticã (zestrea ereditateã) şi pedagogicã.

In funcţie de substratul biologic al vitezei desprindem factori morfologiei, funcţionali şi unii de naturã biochimicã metabolicã corelaţi cu factorii psihologiei (calitatea analizatorilor atenţia tenacitatea, consecvenţa, tipul de sistem nervos atenţia, etc)

In ceea ce priveşte factorii biologici, unii sunt de naturã nervoasã şi alţii sunt proprii muşchiilor (anatomic functional). Dintre aceştea mai importanţi sunt:

- Forţa muschiului care intrã în contracţii

- Viteza de contracţie a muşchiului în urma excitaţiei nervoase;

- Mobilitatea desfaşurarii proceselor nervoase, viteza alternãrii proceselor de excitaţie cu cele de inhibiţie, precum şi intensiatea acestora.

- Timpul de latenţa sau de reacţie care depinde de calitatea nervului, a muschiului şi a sinapsei.

-Viteza de conducere a influxului nervos prin reţeaua nervoasa

-Lungimea segmentelor implicate în activitate, mobilitatea articularã si elasticitatea muscularã;

-Capacitate de coordonare a grupelor musculare;

-Tipul de fibre din care este alcatuit muşchiul: fibre albe sau fibre roşii.

Bogaţia de compuşi macroergici ( CP si ATP)

Aceşti factori pot fi înbunataţiţi, ca urmare a procesului de antrenament sportiv sau de educatei fizicã.

Exemplu ca urmare a pregatirii speciale de vitezã scade cronaxia inbunatatindu-se excitabilitatea neuromusculara is se scurteaza perioada de latenţa, cresc rezervele de compusi energetici care stau la baza eforturilor de viteza.

Cercetorii Coyl si Karlson au aratat ca rapiditatea contracţiei unui muşchi este cu atat mai mare cu cat poseda mai multe fibre albe. Aceeste fibre sunt bogate in compusi macroergici (creatin fosfat CP şi ATP), precum şi in glicogen şi enzime nesare producerii energiei anaerobe.

Fibrele roşii sunt opuse fibrelor albe şi conţin mioglobina glicogen şi în aceeaşi masura enzime pentru producţia aeroba de energie. Fibrele rapide si fibrele lente se deosebesc atat structural cat şi din punct de vedere al enzimei miozin- atepeaza care este în cantitate mai mare cu cat durata contracţieie este mai mica. Înotatorii cu aptiutdini pentru vitezã (pe 50-100 m) posedã un procent mai ridicat de fibre albe, decat înotatorii pe distanţe lungi (fond).

Aceste fibre cunosc o îngroşare în diametru prin antenamente speciale pentru dezvoltarea vitezei, detentei şi forţei care devin mai puternice, crescandu-le forta de contracţie cu aproximativ 25%.

Fl. Ulmeanu a arãtat scãderea cronaxiei nervilor motori si muşchilor care au efectuat un antrenament de vitezã timp îndelungat.

Chiel a constatat cã într-un efort specific unei curse de 100m sporeşte copacitatea de absorbţie a oxigenului cu 90%.

Evoluţia vitezei în ontogeneza este diferitã la bãrbaţi şi la femei.

începand de la varsta de 10 ani se poate acţiona sistematic pentu dezvoltatea tuturor formelor de manifestarea pînã la vîrsta maturizarii definitive (20-24 ani la baieţi si pana la 18-19ani la fete).

Cercetarile pe un lot de copii de 10 ani sportivi şi nesportivi au evidenţiat faptul ca fetele sunt capabile sa dezvolte o vitezã de deplasare mai buna decît cea a baieţilor, cu 0,3 sec. deasemenea s-au înregistrat progrese ale copiilor sportivi faţã de cei nesportivi. Dupã 11 ani baieţii le egaleazã pe fete devenind superior pentru tot restul vieţii. În toate cazurile în funcţie de dimensiunile corporale, persoanele de sex masculine au o vitezã mai buna decît cele de sex feminin. Lungimea parghiilor segmentelor corpului şi înaltimea au o influenţa decisiva asupra vitezei (segmentele scurte favorizeazã o vitezã mai mare).