Fisiunea Nucleară

Familia Fermi este originară din Italia, dintr-o comună situată în Câmpia Placentinei. Tatăl ilustrului savant fizician, Alberto Fermi, a fost nevoit să muncească din greu ca salariat la căile ferate italiene, neputând să urmeze pană la sfârşit cursurile liceului.

Fiind deosebit de inteligent, a fost avansat şef de serviciu la Roma, cand avea vârsta de 41 de ani. Atunci s-a putut gândi să- şi întemeieze o familie şi s-a căsătorit cu Ida de Gattis, o învăţătoare de 27 de ani. Prima născuta a familiei a fost o fetiţă, Maria, în 1899, apoi Giulio, născut în 1900, căruia i-a urmat Enrico, care s-a născut la 29 septembrie 1901, în cartiereul Castro Pretorio pe Via Gaeta nr. 17, lângă o gară din Roma. Cei doi băieţi erau pasionaţi de construcţia de motoare şi avioane. În 1915, Giulio a murit în timpul unei operaţii, fapt care a marcat întreaga familie şi în mod cu totul special pe Enrico.

Rămas singur, se simţea stingher şi îşi dedica tot timpul lecturii cărţilor ştiinţifice şi tehnice. Sub influenţa unui prieten al tatălui său, inginerul Antonio Anidei, adolescentul Enrico şi-a făurit un ideal în a deveni fizician.Dorind să-şi îndeplinească visul, a dat concurs pentru o bursă la Reala Scuola Normale Superiore din Pisa, înfiinţată în 1810, care înlesnea studiile unor elemente foarte dotate, lipsite de condiţii materiale. La examenul de bursă, profesorii au fost uimiţi de bogatele cunoştinţe ale candidatului. Unul dintre profesori a declarat că întreagă lui carieră nu a întâlnit un tânăr atât de instruit. În anul 1918, la vârsta de 17 ani, a fost admis ca student al aşezământului de învăţământ superior din Pisa.

Studiile superioare au fost foarte uşoare pentru Enrico Fermi, care a citit înainte aproape de toate cursurile universitare.

În iulie 1922, după patru ani, o comisie formată din 11 profesori i-a acordat titlul de doctor în ştiinte fizice cu calificativul Magna cum laudae.

Tânărul doctor în fizică s-a îndreptăt iniţial spre studii teoretice, publicând, numai în 1923, un număr de 14 articole de specialitate.

Obţinând o bursă pentru perfecţionare, a plecat să lucreze la Universitatea din Göttingen, unde funcţiona cel mai important centru de fizică din Europa.

În anul 1923 a fost numit profesor de matematică pentru studenţii de la facultatea de chimie si apoi cea de fizica teoretica la Universitatea din Florenta.

În anul 1928 s-a căsătorit cu Laura Capon, fiica unui ofiţer superior de marină, cu care a avut doi copii: Nella, născută la 21 ianuarie 1931 şi

Giulio,născut la 16 februarie 1936.

În anul 1930 a urmat cursurile de vară de la Universitatea Michigan din SUA, de fizică teoretică, după care a fost invitat de mai multe ori în SUA,în 1933,1935,1936,1937.

În anul 1938 a fost laureat al Premiului Nobel "pentru cercetările de radioactivitate nucleară şi descoperirea noilor elemente radioactive produse prin bombardarea nucleelor cu neutroni şi pentru descoperirea reacţiilor nucleare efectuate prin neutroni lenţi".

În acelaşi an, Academia Română îl alege membru de onoare străin, la 4 iunie 1938.În vara anului 1938 a plecat în exil în SUA, motivat de faptul ca soţia lui Laura fiind evreică, întreaga familie a fost supusă legilor rasiale şi persecutată. Cinci universităţi americane i-au oferit catedre şi posibilităţi de a-şi continua cercetarile a ales Universitatea Columbia din New York.

El a devenit cunoscut prin studiile de statistică cuantică. După ce a construit primul reactor nuclear la Universitatea din Chicago, a devenit celebru prin perfecţionarea tehnicii bombardării nucleelor naturale,obţinand peste 90 de elemente radioactive artificiale. A elaborat modelul statistic al atomului, denumit "modelul Thomas-Fermi".Un grup de neutroni au numele de fermioni.

În 1939, împreună cu B.G. Pegran şi alţi savanti, a adus la cunoştinţă guvernului american pericolul cercetărilor germane naziste privind fisiunea nucleului de uraniu, pentru utilizarea în scopuri militare.

La Los Alamos a contribuit la fabricarea primei bombe atomice, alături de alte,satele ale fizicii mondiale.După 1945 şi-a îndreptat studiile spre fizica energiilor înalte, electrodinamică cuantică, iar în ultimii ani spre explicarea originii razelor cosmice.

Marele fizician italian, devenit cetăţean american, a cunoscut bine experienţele lui Rutherford şi teoriile lui Einstein, ca student. El a participat la întregul proces de descoperire a energiei atomice. Despre el s-a spus: "Numele lui Enrico Fermi poate fi identificat istoric cu cucerirea energiei atomice".A continuat să lucreze până în vara anului 1954, deşi era bolnav şi slăbit de un neoplasm digestiv.

A încetat din viaţă la Chicago, la 28 noiembrie 1954, la vârsta de 53 de ani.

Comunitatea mondială a oamenilor de ştiinţa îl comemorează la 50 de ani de la trecerea în nefiinţă, la recomandarea UNESCO.