Forme de Manifestare a Vitezei

Dezvoltarea vitezei este influenţată de factori variaţi şi numeroşi. Aceştia sunt: zestrea ereditară, timpul de reacţie, puterea de voinţă şi concentrare, capacităţile sportivului de a învinge o rezistenţă externă,de viteza de contracţie, precum şi de elasticitatea musculară .

• EREDITATEA

Viteza este determinată de ereditate necesitând mai mult talent nativ în comparaţie cu rezistenţa şi forţa unde sportivii fără să aibă un talent extraordinar,le poate îmbunătăţi prin antrenament corespunzător. Drept urmare, alternarea rapidă dintre excitaţie şi inhibiţei şi capacitatea de a regla sistemul de coordonare neuromusculară poate aduce la creşterea frecvenţei motrice.

Intensitatea şi frecvenţa impulsurilor nervoase reprezintă factori determinanţi în atingerea unei viteze înalte. Contracţia muşchiului scheletic reprezită un factor limitativ al potenţialului de viteză. Muşchiul scheletic reprezintă factor determinant în viteză fiind alcătuit din fibre lente (roşii) şi rapide ( albe) în proporţii diferite. Fibrele rapide conţin o cantitate mai scăzută de pigmenţi roşii cu aspect deschis la culoare, fibrele albe se contractă mai rapid decât cele roşii prezentâ nd avantaj pentru sprinter. Viteza maximă finală este limitată de viteza ţesutului muscular, sugerând că ereditatea este un factor important în executarea unei mişcări rapide.

• TIMPUL DE REACŢIE

Timpul de reacţie este şi el moştenit reprezentând timpul în minisecunde din expunerea la un stimul şi prima reacţie musculara sau prima mişcare executată. Viteza de reacţie reprezintă o însumare a mai multor durate în care informaţia parcurge trasee începând cu receptorul şi terminând cu efectorul. Latenţa reacţiei motrice este suma timpurilor :

1. de recepţionare a unui stimul şi transformarea energiei factorului excitant în impuls nervos (3-5 ms),

2. transmiterea aferentă spre centrii nervoşi corespunzători.

3. timpul central de analiză sinteza, elaborarea comenzii la nivelul ariilor motorii este de 70-90 ms ,

4. timpul transmiterii eferente prin căile piramidale pentru mişcări voluntare sau cele extrapiramidale pentru mişcări semivoluntare sau automate este de 8-10 secunde .

5. timpul efector cu durata de aproximativ 25-35ms consta în depolarizarea plăcii motorii şi contracţia efectorului .

Viteza de reacţie depinde de natura şi complexitatea stimulilor, gradul de antrenament, segmentul corpului, şi nivelul de însuşire a deprinderilor motrice.Astfel Zatsiorscki şi alţii găsesc valori ale vitezei de reacţie pentru stimuli optici de 0,15-0,23 sau pentru stimuli sonori de 0,12- 0,27, iar la stimulii tactili 0,09-0,18s.

Timpul de reacţie creşte cu creşterea intensităţii efortului şi tinde să diminueze odată cu ameliorarea nivelului de rezistentă.

In condiţii standard simple, în care asupra organismului nu acţionează decât un semnal, excitaţie luminoasă sau sonoră, timpul de latenţă a unei reacţii simple oscilează în limitele de 120 –800 milisecunde.

Valorile medii ale timpului de reacţie la diverşi excitanţi (după Thormer –citat de Demeter.

Natura executantului Timpul de reactie in ms

Palpare 140

Sonor(acustic) 150

Vizual 180

Gustativ 190

Rece 250

Miros 280

Cald 500

Dureros 800

Unii autori ( Dreitag, Steinbach, Fholl,1969) consideră că reacţiile la semnalele optice sunt puţin mai lente decât la cele acustice, dar este posibil ca un sportiv să reacţioneze mai rapid la semnale vizuale decât la cele sonore.

Reactiile la diferite semnale pot fi simple sau complexe: