Extras din referat
Pentru explicarea stabilităţii nucleelor, trebuie admis că în interiorul lor, pe lângă forţele de respingere electrostatică dintre protoni mai există şi forţe de atracţie între nucleoni, mai puternice ca primele. Acestea sunt forţe de natură specială, sunt forţe de schimb. Forţa de schimb este o forţă al cărei rezultat este schimbarea identităţii dintre particulele ce interacţionează
În teoria cuantică forţele electrostatice sunt interpretate ca fiind date de un schimb de fotoni între particulele electrizate. O interpretare analoagă s-a dat şi forţelor nucleare : după cum interacţiunea dintre sarcinile electrice se realizează prin intermediul câmpului electromagnetic, interacţiunea dintre nucleoni este determinată de existenţa unui câmp special, câmpul mezonic.
Mezonii au fost puşi în evidenţă pentru prima oară în 1947, în straturile superioare ale atmosferei, iar astăzi sunt obţinuţi şi pe cale artificială prin bombardarea nucleelor cu electroni sau cu protoni rapizi – 300-400MeV.
Forţele nucleare au câteva propietăţi specifice, găsite pe cale experimentată, - au raza de acţiune foarte mică: 10 m; sunt forţe de saturaţie, fiecare nucleon interacţionând numai cu un număr limitat de alţi nucleoni. În caz contrar energia de legătură a nucleului ar fi proporţională cu numărul de perechi ce interacţionează, deci ar fi o funcţie pătratică de A şi nu liniară, cum dovedeşte experienţa;-sunt independente de sarcină, manifestându-se la fel între 2 protoni, 2 neutroni, sau un proton şi un neutron.
Modelul picăturii
Tensiunea superficială împiedică ruperea picăturii. Dacă ea intră în vibraţie şi se gâtuieşte într-un loc, suprafaţa poate creşte aşa de mult, încât se produce ruperea cu scădere de energie.
Propietăţile nucleelor constatate experimental au putut fi explicate cu ajutorul anumitor modele structurale.
Modelul picăturii se bazează pe anumite analogii între nucleu şi o picătură de lichid: forţele de coeziune ale lichidului şi forţele nucleare sunt forţe de saturaţie; energia nucleonilor de la suprafaţa nucleului, proporţională cu pătratul razei, este analoagă cu energia datorată tensiunii superficiale proporţională cu suprafaţa picăturii. Densitatea nucleului ca şi a picăturii este independentă de dimensiunile sale.
Conținut arhivă zip
- Forte si Modele Nucleare.ppt