Modele Atomice

MODELUL ATOMIC AL LUI DALTON (SFERA RIGIDA)

Cel mai simplu model atomic este modelul sferei rigide, propus de Dalton: se considera ca atomii au forma sferica, sunt omogeni si identici intre ei pentru fiecare substanţa, dar diferiţi de la o substanţa la alta, se pot ciocni intre ei perfect elastic (adică fără pierdere de energie cinetica) sin nu sunt încărcaţi electric.

Modelul lui Dalton

al atomului: sfera rigida.

Forţele de interacţiune sunt de respingere la distante foarte mici, se anulează la o anumita distanta, apoi devin atractive, dar scad foarte repede odată cu creşterea distantei dintre ei.

Dependenta forţei de

interacţiune dintre doi

Atomi de distanta dintre ei.

Acest model este suficient pentru a explica, in mod calitativ, structura si unele proprietăţi simple ale substanţelor, unele fenomene simple: difuzia, schimbarea stării de agregare, schimbarea stării de încălzire si altele.

Deşi permite efectuarea unor calcule ale căror rezultate se verifica destul de bine in practica, totuşi acest model este insuficient pentru deducerea unor relaţii cantitative precise.

MODELUL THOMSON

Modelul “cozonac cu stafide” (Thomson) a fost unul dintre primele modele atomice (propus de William Thomson si lord Kelvin in 1902 si dezvoltat de către John Joseph Thomson in 1903). Modelul a fost sugerat de experimentele asupra razelor catodice.

Atomul este reprezentat, in cadrul acestui model, printr-o sfera de raza R, in interiorul căreia este repartizata omogen sarcina pozitiva a atomului, Q+; electronii se afla înglobaţi in interiorul sferei pozitive.

Modelul Thomson al atomului.

Fiecare electron este atras spre centrul sferei ca si cum acolo s-ar afla o sarcina electrica pozitiva, egala cu valoarea sarcinii aflate in interiorul unei sfere cu raza r, egala cu distanta dintre electron si centrul sferei.

Datorita acestei particularităţi, forţa exercitata asupra fiecărui electron este o forţa de tip elastic ( )

iar mişcarea unui electron este descrisa de o lege de tipul:

care reprezintă o mişcare circulara uniforma; proiecţia ei pe orice diametru al traiectoriei va fi o mişcare oscilatorie armonica. Frecventa v a acestei mişcări, împreuna cu multiplii săi, ar trebui sa reprezinte frecventele emise de atom in exterior sub forma de radiaţie electromagnetica, lucru infirmat de observaţiile experimentale.