Poluarea Aerului

Introducere:

Poluarea a început în momentul în care primele triburi au învaţat să folosească focul şi, prin urmare, au umplut aerul din spaţiul lor de viaţă cu produşi de ardere incompletă. Odată cu Revoluţia Industrială, procesul s-a accentuat, poluarea predominantă a aerului în secolul al XIX-lea fiind generată de fum şi cenuşi provenite de la arderea cărbunelui sau a petrolului în furnale, centrale electrice, locomotive, vapoare sau pentru încălzirea locuinţelor. În secolul al XIX-lea, după ce prblema a fost recunoscută în ţări ca Marea Britanie şi Statele Unite, au existat îmbunătăţiri în ceea ce priveşte reducerea poluării aerului şi controlul acesteia, cu puţine modificări însă, legate de legislaţie, regulamente şi înţelegerea problemei. Pe măsură ce oraşele şi industria au crescut în mărime, problema poluării a crescut şi ea în intensitate. Soluţii privind reducerea poluării au prins cu adevărat contur începănd cu anii ’30.

Poluarea atmosferei, apei şi solului nu se răsfrânge numai asupra centrelor urbane şi agriculturii, dar şi asupra ecosistemelor naturale.Impurificarea apelor freatice şi de suprafaţă, efectele termoficării asupra calităţii apei şi a formelor de viaţă acvatica, influenţa creşterii urbanismului se răsfrâng direct sau indirect asupra calităţii vieţii. Degradarea solurilor datorită rezidurilor chimice, a folosirii neraţionale a îngrăşămintelor sintetice şi pesticidelor micşorează capacitatea bioproductivă a celorlalte elemente vii. Poluarea sonoră,noxele, resturile menajere constituie un stress continuu asupra naturii. Dezvoltarea turismului,devenit fenomen de masă începând cu a doua jumătate a secolului XX-lea, a dus la degradadrea unor peisaje şi în mod selective a florei şi faunei. Toate acestea au dus la apariţia degradării relaţiei om-natură, fiind necesară limitarea arealelor intens exploatate economic prin programare şi legi. În timp monitorizarea şi protecţia mediului înconjurător a devenit p problemă din ce în ce mai stringentă, ce se numără astăzi printer priorităţile agenţilor guvernamentale din toată lumea.

1.2 Formele poluării:

Istoria umanităţii a cunoscut trei tipuri principale de poluare: poluarea microbiană, artizanală şi industrială.

Poluarea microbiană este o poluare naturală, provocată de bacteriile, care trăiesc şi se dezvoltă în materiile aflate în stare de descompunere, precum şi în apele stătătoare şi reprezintă una din susele clasice ale poluării.

Poluarea artizanală reprezintă cel de-al doilea tip de poluare şi este strâns legată de activităţile economice umane: tăbăcărie, olărit si alte activităţi artizanale preindustriale, care poluau aerul şi apa şi, în acelaşi timp erau surse de poluare sonoră şi de deşeuri. Poluarea industrială, cea de-a treia formă, se caracterizează printr-o mare întindere a prejudiciilor cauzate mediului.

Există mai multe criterii de clasificare a tipurilor de poluare:

1. După provenienţă:

- Poluare naturală: biologică, fizico-chimică;

- Poluare antropică: industrială, agricolă, din transporturi, menajeră.

2. După natura poluantului:

- Poluare fizică: termică, fonică, radioactivă, electromagnetică;

- Poluare chimică: cu carbon şi compuşii săi, cu sulf şi compuşii săi, metale grele şi metaloizi şi materiale plastice, pesticide;

- Poluare biologică: invazii de specii de animale sau plante;

- Poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, sistematizări eronat concepute, industria.

3. După starea fizică a poluantului:

- Poluare cu gaze:

- Poluare cu lichide;

- Poluare cu substanţe solide.