Cuprins
- Argument
- Cap.I. Generatorul
- I.1. Definiţie şi elemente constructive de bază
- I.2. Semne convenţionale
- I.3. Principiul de funcţionare
- Cap.II. Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale generatorului
- II.1. Principiul de funcţionare
- II.2. Reacţia indusului la motorul sincron
- II.3. Ecuaţiile tensiunilor
- Cap.III. Regimurile de funcţionare, bilanţul de putere şi randamentul
- III.1. Cuplul electromagnetic dezvoltat când maşina este cuplată la reţea
- III.2. Definiţia regimurilor de generator şi motor
- III.3. Bilanţul de puteri active şi randamentul
- Cap.IV. Posibilităţi de funcţionare ale generatoarelor motoarelor sincrone
- IV.1. Generatorul sincron debitează pe reţea proprie. Caracteristici de funcţionare
- IV.2. Funcţionarea maşinilor sincrone la reţele de putere mare
- IV.3. Pornirea motoarelor sincrone
- Cap. V. Norme de protecţia muncii
- Cap.VI. Bibliografie
Extras din referat
Prima alimentare publică cu energie electrică a aparut la sfârşitul anilor 1800. Energia electrică avea diferite tensiuni, fiind distribuită sub formă de curent continuu (c.c.) sau curent alternativ (c.a.). În cazul curentului alternativ nu există un standard pentru frecvenţa la care îşi schimbă sensul. Pe masură ce utilizarea energiei electrice creştea, a devenit evident că ar exista avantaje de pe urma standardizării tensiunilor electrice. Pe lângă faptul că transferal de energie dintr-o zona în alta, ar fi fost mai uşor şi construcţia instalaţiilor electrice putea fi simplificată.
O dată ce majoritatea organizaţiilor generatoarelor au ales şi au adoptat un standard al electricităţii, s-au instalat reţele de cabluri electrice pentru ca elctricitatea generată într-o zonă a ţării să poată fi folosită în oricare alt loc.
Această reţea naţională de cabluri a făcut mai fiabilă distribuţia energiei electrice. Dacă un generator se defecta, curentul putea să fie luat dintr-o altă regiune, iar dacă cererea creştea, la reţea puteau fi conectate generatoare.
Energia electrică este distribuită sub formă de curent alternativ doarece tensiunea acestuia putea fi schimbată uşor cu un transformator - un dispozitiv simplu, fiabil şi eficient.
În forma sa elementară, un transformator electric constă din doua bobine separate înfaşurate în jurul aceluiaşi miez de fier. Când se aplică o tensiune alternativă la una dintre bobine, numită bobină primară, aceasta creează un câmp variabil în miez. Aceasta induce o tensiune alternativă în cealaltă bobină, numită secundară.
Circuite de curent alternativ
Simbolul curentului alternativ, adică a generatorului de curent este următorul:
sau
1. Circuit cu rezistor alimentat în curent alternativ
i=Imaxsinωt
u=Umaxsinωt
i,u=intensitatea curentului ce trece prin consumator
u=tensiunea măsurată la capetele rezistorului
Cele două mărimi sunt în fază
Legea lui Ohm pentru acest caz este:
La trecerea curentului alternativ prin rezistorul R acesta se încălzeşte pe baza efectului Joules(lenţ). Căldura Q dezvoltată prin R la trecerea curentului alternativ este:
2. Circuit cu bobină ideală alimentat în curent alternativ
Bobina este formată dintr-un fir conductor înfăşurat. Numim bobină ideală bobina la care se anulează rezitstenţa firului din care este formată
i=Imaxsinωt
deoarece prin bobină trece curent alternativ, în jurul ei se creează un câmp magnetic variabil, deci un flux magnetic variabil. Astfel prin bobină apare un curent autoindus. Din aceasă cauză tensiunea măsurată la capetele bobinei este defazată în faţa curentului ce o străbate cu un unghi .
u2=Umaxsin(ωt+ )
Preview document
Conținut arhivă zip
- Surse de Curent Alternativ Generatoare.doc