Agricultură mondială

Agricultura, cultivarea pământului pentru a creşte plante a constituit ramura principală de la începuturile civilizaţiei. Ea asigură cea mai mare parte a alimentelor; materiale necesare pentru imbrăcăminte şi alte materii prime pentru industrii.

În urmă cu 10-12 milioane de ani a avut loc o mare revoluţie in dezvoltarea rasei umane. Aceasta a reprezentat-o descoperirea faptului că hrana se obţine nu doar prin strângerea plantelor sălbatice şi vânarea animalelor ci şi prin cultivarea plantelor din seminţe şi prin creşterea în captivitate a anumitor animale.

Când europenii au descoperit ţinuturile îndepărtate, ei au găsit multe culturi exotice. Grăbiţi să le exploateze, ei au pus rapid la punct un sistem comercial care a dezechilibrat drastic balanţa ecologica si economica a multor tari cu economie agrară.

Încă de la începutul anilor 1500, aventurierii portughezi si spanioli, urmaţi de britanici, olandezi, francezi si germani, au început colonizarea suprafeţelor vaste situate la tropice. In Europa a crescut mult cererea pentru produsele care proveneau doar din regiunile tropicale sau sub-tropicale, printre care condimentele si băuturile. Se cereau si materiale pentru industrie, cum ar fi bumbacul sau cauciucul. Prelucrarea ulterioara si exportul unor mărfuri atât de valoroase au stimulat mult dezvoltarea comerţului mondial, atât in domeniul alimentar, cat si al materiilor prime. Cererea pentru produse ca bumbacul sau cauciucul a dus la schimbarea caracterului agriculturii in tarile tropicale, mai ales atunci când terenurile destinate agriculturii de subsistenta erau înlocuite cu cele comerciale. In 1519, de exemplu, conchistadorul spaniol Hernan Cortes a gustat o băutura numita xocolatl (ciocolata) la curtea lui Montezuma, regele aztec al Mexicului. Cortes a importat băutura in Europa unde a devenit foarte populara. Arborele de cacao creste in stare sălbatica in regiunile tropicale ale Americii de Sud. Conchistadorii au sutinut cultivarea acesteia in toata America Centrala si de Sud si in Sud-estul Asiei. In urma cu aproximativ 100 de ani, cacaoa a ajuns pana in Africa de Vest, care astăzi produce cam jumătate din recolta mondiala. In Africa de Vest principalii producători de cacao sunt micii plantatori. In anumite regiuni micii acţionari tarani au jucat un rol foarte important in agricultura tropicala. Un alt eveniment de mare însemnătate a fost evoluţia noilor sisteme de administrare introduse la tropice de europeni. Printre cele mai importante dintre aceste scheme au fost plantaţiile, realizate pentru a produce recolte vandabile, pentru comercializare sau pentru barter, si nu doar pentru alimentarea familiei fermierului. Pe plantaţii lucrau fie muncitori din zona, platiti cu salarii, fie sclavi. Aceste ferme erau organizaţii destul de independente. Pe ele se planta hrana necesara pentru muncitori, si importau personal, echipament si specialişti din tarile de baştina. Plantaţiile sunt de obicei întinse, intre 100 si 20.000 de hectare. După încetarea colonizării noile guverne au impartit vechile plantaţii in unitati mai mici si au distribuit pamantul printre tarani care adesea au continuat sa cultive recolte comerciale alături de cele destinate hranei de subzistenta. In unele regiuni, proprietarii plantaţiilor si-au vândut plantaţiile unor investitori străini sau unor companii multinaţionale care adesea angajau administratori sau muncitori locali. Unele plantaţii au fost practic închiriate de arendaşi.

Altele ca cele din Cuba, au devenit ferme de stat cu muncitori platiti de guvern.

Recoltele pentru comercializare includ recoltele anuale- bumbacul, iuta, orezul si tutunul, dar si recoltele perene- bananele, trestia de zahar care cresc vreme de mai mulţi ani. Arbuştii pereni sunt cei de cafea sau de ceai, iar arborii pereni sunt cei de cacao si doua tipuri de arbori care produc uleiuri alimentare, cocotierul si palmierul. La scara mondiala orezul este cultura predominant tropicala, deşi aproape întreaga producţie de orez este destinata consumului domestic. Cea mai mare parte a celorlalte culturi comerciale, cum ar fi cafeaua si trestia de zahar, este destinata exportului. Trestia de zahar este o cultura perena care se cultiva in regiunile tropicale si cele sub-tropicale nesupuse îngheţului. Ea se maturizează in 12-15 luni si este productiva, de obicei, vreme de 4-6 ani. Zaharul a reprezentat unul dintre cele mai importate produse de export.