Alba Iulia

Municipiul Alba Iulia, resedinta judetului Alba, este situat la confluenta Ampoiului cu Muresul, la o altitudine de 250 m.

Strabatut de numeroase cursuri de apa, lunci manoase si cu un relief variat, acoperit de paduri întinse, judetul Alba de azi a constituit, înca din cele mai îndepartate timpuri, un teritoriu extrem de favorabil aparitiei si dezvoltarii comunitatilor umane. Cele mai vechi urme de pe aceste meleaguri dateaza din epoca paleolitica; astfel, în localitatea Sohodol din muntii Apuseni, doua pesteri, Lucia Mare si Lucia Mica se presupune ca au fost locuite de oamenii acestei epoci.

Spre deosebire de paleolitic, epoca neolitica este mult mai bogata în vestigii, locuirea neolitica începând înca din faza timpurie a acesteia (Cultura Cris). Dintre cele mai însemnate descoperiri mentionam importantul complex de la Alba Iulia, Lumea Noua, cu bogatul sau material arheologic, asezarea de la Petresti, aceasta dând numele uneia dintre cele mai interesante culturi neolitice transilvanene, Cultura Petresti. Amintim apoi asezarile de la Pianu de Jos, Rahau si Dumbrava (Limba); importante statiuni neolitice se afla si la Mihalt, Noslac, Tartaria, Daia Româna si la Ghirbom.

Cât priveste faza de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului, din cele aproximativ 73 de localitati în care s-au descoperit asezari apartinând acesteia, asezari ce se încadreaza, în general, în Cultura Cotofeni – mentionam statiunile de la Cetatea, Câlnic, Capud, Sebes, Livezile, Straja, Pianu de Jos, Pianu de Sus, Blandiana si Piatra Craivii.

Sapaturile arheologice de pe platoul „Cetate” unde se afla fortificatia de la Cugir, au dat la iveala o descoperire senzationala: primul mormânt princiar dac din Transilvania continând coiful de fier, camasa cu zale, scutul, pumnalul dacic cu lama curbata, precum si resturile unui car triumfal. Se poate afirma, asadar, ca la Cugir s-a aflat un centru dacic important o dava, ale carei începuturi par a data din secolele III-II î. Hr.

Începutul secolului al II-lea al erei noastre aduce dupa sine un cucerirea unei parti a Daciei de catre Traian si transformare a acesteia în provincie a Imperiului Roman. Locul principal intre asezarile romane pe teritoriul judetului Alba, din aceasta noua perioada, îl ocupa orasul Apulum, continuatorul vechiului centru dacic Apoulon de la Piatra Craivii, cu cele doua asezari ale urbane ale sale - colonia Aurelia Apulensis si colonia Nova Apulensis – si cu importanta legiune militara, legiunea a XIII- a Gemina si castrul acesteia. De la bun început trebuie subliniat ca asezarea de aici a jucat un rol foarte important în istoria provinciei înca din perioada în care viitorul centru se gasea în stadiul de canabae. Astfel, începând chiar cu timpul domniei împaratului Hadrianus, acest centru va fi capitala Daciei Superior, pentru ca, putin mai târziu, din vremea lui Marcus Aurelius, sa ajunga resedinta a Daciei Apulensis.<O:P</O:P

Dupa cum este cunoscut, si în mediul rural se desfasura o intensa viata materiala si spirituala; cele peste 90 de localitati din care ni se semnaleaza descoperiri de epoca constituie o dovada evidentiata în aceasta privinta.

Cu privire la epoca de trecere la feudalism, secolele III-IX d. Hr., este de precizat ca înca de la începutul celui de al optulea deceniu al secolului al III-lea d. Hr. armata si administratia romana sunt retrase la sudul Dunarii, în vechea provincie ramânând insa marea masa a populatiei autohtone, asa dupa cum ne-o dovedesc cercetarile ti descoperirile arheologice. Importante urme de locuire a Albei Iulia, cât si a întregului teritoriu al judetului Alba exista pentru toata aceasta perioada de dupa retragerea romana; au fost identificate peste 50 de asezari si necropole datând din secolele VII-IX, dintre care se pot aminti: Alba Iulia, Blandiana, Aiud, Berghin, Cugir, Noslac, Sebes, Teius, Pian etc.

O data cu secolul al IX-lea s-au construit puternice formatiuni economice si politice ale populatiei autohtone românesti cum ar fi voievodatele lui Gelu, Glad si Ahtum. Alba Iulia a îndeplinit rolul de centru politic si religios al unei formatiuni statale incipiente românesti – voievodatul de la Balgrad (Cetatea Alba) – organizat pe locul unde s-a aflat orasul roman Apulum.

În jurul acestui centru s-au format, la sfârsitul secolului al XII-lea , comitatul Albei – atestat documentar în 1177 – din care s-a dezvoltat, la începutul secolului al XVII-lea, comitatul Albei Superioare, spre deosebire de Alba Inferioara, ce cuprinde teritoriul aproximativ al judetului Alba de astazi.

Începând cu a doua jumatate a secolului al XII-lea si pâna la începutul secolului al XIV-lea sunt adusi în Transilvania coloni sasi, provenind din actuala regiune germana Saxonia.

În Evul Mediu, pe teritoriul judetului s-au construit mari domenii nobiliare, cel al episcopiei romano-catolice din Alba Iulia, precum si cele ale nobililor de Trascau, Geoagiu de Sus, Câlnic si Vingrad. Exploatare la care au fost supuse obstile libere românesti de catre marea nobilime a generat numeroase nemultumiri si puternice contradictii care au dus la izbucnirea multor miscari si rascoale taranesti.

Rascoala de la Bobâlna (1437) a cuprins si judetul Alba, iar, mai târziu, iobagii români si maghiari din partile Trascaului au participat la razboiul taranesc condus de Gheorghe Doja, cucerind în 1514 cetate nobililor de la Trascau.

Dezvoltarea economica ulterioara, dezvoltarea unor zone cu resurse bogate din judetul Alba au determinat aparitia mestesugurilor si oraselor. Înca din secolul al XIII-lea sunt amintiti, la Alba Iulia, mesterii straini si localnicii care lucreaza la catedrala romano-catolica, iar în orasul Sebes sunt mentionate în 1376, primele brese mestesugaresti organizate din Transilvania, în acelasi timp cu cele din Sibiu si Brasov.

Perioada medievala a lasat mostenire pe pamânturile judetului Alba monumente de mare valoare artistica: cetatile de piatra de la Câlnic, Sasciori, fortificatiile orasenesti de la Sebes, Aiud si Alba Iulia, monumente de arta romanica importante, cum este catedrala romano-catolica din Alba Iulia; la acestea se adauga monumente românesti foarte vechi: biserica manastirii Râmet, biserica veche din Geoagiu etc. Pe lânga acestea, documentele vremii consemneaza si o serie de monumente în stilul renasterii, cum sunt castelele din Vintu de Jos, Cetatea de Balta si Sânmiclaus.

În urma pacii de la Karlovitz (1699) Transilvania a fost înglobata în Imperiul Austriac, Carol al VI-lea, ridicând la Alba Iulia o mare cetate bastionara în stil Vauban, adevarat monument de arta militara realizat dupa planurile inginerului italian Giovanni Morando Visconti. Elementul principal al cetatii este fort cu plan heptagonal, având în cele sapte colturi câte un bastion triunghiular. Cu patru porti, din care se mai pastreaza trei, si cu un perimetru de 12 km, a fost cea mai mare si ultima fortificatie de acest fel din Transilvania.

Începând cu secolul al XVIII-lea, în conditiile societatii feudale, s-au agravat si mai mult contradictiile sociale. Dubla subjugare – sociala si nationala – la care a fost supusa natiunea româna din Transilvania, a determinat, în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, izbucnirea unor puternice rascoale taranesti.

Rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan (1784) ameninta sa cuprinda întreaga Transilvanie, dar a fost înabusita de trupele austriece, Horea si Closca fiind întemnitati la Alba Iulia, si trasi apoi pe roata pe Dealul Furcilor.