Analiză articol - riscurile activității turistice

Una din cele mai actuale probleme abordate în literatura de specialitate este reprezentată de impactul activităţilor turistice asupra mediului înconjurător. Cel mai afectat din acest punct de vedere este mediul montan deoarece acesta oferă un potenţial turistic ridicat şi diversificat; cu cât atractivitatea este mai mare, cu atât arealul este mai expus şi mai fragil.

Studiul prezintă o parte teoretică, în care sunt subliniate conceptele caracteristice temei (1. Relaţia mediu înconjurător – turism, 2. Caracteristici ale potenţialului turistic montan şi riscul potenţial) şi o parte practică, în care este exemplificată această problemă, autorul alegând ca studiu de caz Masivul Ciomad (3. Resursele şi infrastructura turistică a Masivului Ciomad, 4. Circulaţia turistică şi riscurile induse).

Având un caracter informativ-educativ şi fiind adresat atât cunoscătorilor în domeniu, cât şi amatorilor, articolul îşi propune să argumenteze faptul că sensibilitatea peisajului la schimbare ar trebui să reprezinte principalul context în care relaţia dintre turism şi mediul înconjurător să fie studiată.

În acest sens, societatea, şi în special responsabilii cu planificarea teritorială trebuie să aibă în vedere informarea, înţelegerea, asimilarea şi implementarea unor cunoştinţe cu privire la vulnerabilitatea mediului montan şi riscurile pe care le implică suprasolicitarea acestuia.

Pentru realizarea articolului, autorul a parcurs o serie de etape care trebuie respectate de orice cercetător, şi anume o etapă de pregătire - caracterizată prin studierea unei anumite bibliografii şi formularea anumitor ipoteze care vor fi testate în teren. Pentru partea practică, autorul a mers pe teren pentru a-şi verifica ipotezele. A apelat la metoda anchetei, prin evaluări pe teren, în cursul a doi ani. Astfel, turiştilor li s-au adresat anumite întrebări (probabil prin utilizarea chestionarelor sau a interviului structurat) referitoare la informaţiile care s-au dorit a se afla. În etapa de redactare a articolului, autorul a prelucrat statistic răspunsurile primite de la turişti şi a elaborat anumite grafice, pentru ca informaţia să poată fi înţeleasă mult mai uşor de către cititor. De asemenea, a elaborat o hartă care informează care sunt zonele de provenienţă a turiştilor în arealul studiat. Se poate observa că cea mai utilizată este analiza cantitativă, care vizează în principal explicarea şi evidenţierea faptelor şi fenomenelor prezente.

Partea teoretică a articolului este extrem de importantă, deoarece poate constitui bază de pornire pentru alte studii în domeniul riscului antropic. În prezent, activitatea turistică constituie una din cele mai solicitate servicii din viaţa individuală şi socială. Turismul a luat atât de mult amploare, încât se poate vorbi de o industrie a turismului, care presupune la rândul ei un anumit grad de poluare a mediului. Turismul se manifestă nu numai ca un mod de recreare a individului, cât şi ca un fenomen social sau chiar ca un mod de viaţă. Mediul înconjurător percepe activitatea turistică ca pe un factor extern care influenţează propriul sistem, efectele putând lua trei dimensiuni: incident, perturbare de funcţionare sau catastrofă.

Între activităţile turistice şi mediu există o relaţie reciprocă, o intercondiţionare, astfel că potenţialul turistic natural condiţionează fenomenul turistic ca atractivitate, scop, durată, investiţii iar suprasolicitarea resurselor turistice naturale poate crea disfuncţionalităţi în evoluţia sistemului de mediu. Activităţile turistice trebuie planificate și practicate în așa fel încât să utilizeze mediul, însă totodată trebuie să contribuie activ la păstrarea calității lui, pentru a se bucura de el şi generaţiile următoare.

În conceptul de turism durabil nu se planifică numai activităţile şi dezvoltarea turistică, se integrează turismul într-o relaţie echilibrată care include şi viitoarele dezvoltări în contextul atingerii scopurilor de conservare. Elaborarea unei viziuni bine gândite pe termen lung este esenţială şi ea ar trebui elaborată nu numai în favoarea ci împreună cu toţi factorii implicaţi.

Un turism necontrolat produce o serie de inconveniente destinaţiilor turistice. Arealele montane sunt cele care oferă cea mai mare atractivitate turistică, dar care prezintă totuşi cea mai accentuată fragilitate, cauzată de presiunea asupra mediului şi suprasolicitarea resurselor turistice naturale. Când aceste presiuni depăşesc anumite praguri limită, apar perturbări ale sistemului natural. Astfel, politica de amenajare turistică a unui areal montan se va realiza pe baza unei strategii de dezvoltare specifice. Managementul environmental presupune două aspecte la fel de importante: cel al resurselor naturale şi cel al infrastructurii implementate în sistem. Monitorizarea şi gestionarea corectă a acestui patrimoniu este garanţia unei dezvoltări durabile în acest sens.