Armenia

1. DESCRIERE GENERALA

Sistemul fiscal din Armenia este în general favorabil pentru afaceri. Spre deosebire de sistemele fiscale din mai multe ţări din CSI, sistemul de Armenia este structurat astfel încât de cele mai multe sunt taxele federale şi sunt plătite direct de la buget.

Armenia are şapte principale impozite:

Cele mai multe taxe sunt plătite exclusiv de la bugetul federal. Bugetele locale primesc venituri doar de la impozitul pe proprietate din mai multe municipii,de la taxelor locale, în plus faţă de subvenţii de la bugetul federal.

Taxele locale cele mai raspandite sunt:

- Taxa pentru construirea, consolidarea, restaurarea şi modernizarea clădirilor;

- Taxa pentru vânzarea de alcool şi produse din tutun;

- Taxa pentru comerţ stradal:

- Taxa pentru a lucra pe teritoriul local, după miezul nopţii;

- Taxa pentru păstrarea animalelor de companie în oraşe;

- Taxa pentru publicitate;

- Taxa pentru eliberarea de documente din arhivele orasului.

Distribuirea diferitelor taxe colectate este similara cu cea din Georgia şi Tadjikistan, deoarece comerţul joacă un rol mai mare în economie decât industria.

Taxa pe valoarea adăugată este un element de venituri, contribuind cu mai mult de o treime la veniturile bugetului. Armenia a decis colectarea TVA-ului pentru bunurile importate la frontieră.

La impozitul pe profit începutul anilor 1990 a fost în esenţă, principala sursă a veniturilor fiscale, dar începând din 1998 cota a scăzut în mod semnificativ. Problemele din dezvoltarea economică afectează colectarea impozitelor pe profit. Impozitul pe profit reprezintă în prezent mai puţin de 15% din veniturile fiscale, care este chiar mai mic decat accizele.

Ponderea accizelor în colectarea totală de impozitare a crescut cel mai mult în 1996, când stabilizarea politică a alimentat o creştere bruscă a comerţului de tutun, produse din alcool, covoare, bijuterii. Administraţia fiscală slabă este una dintre cele mai mari probleme în sistemul fiscal şi a atras comentarii frecvente de la Fondul Monetar Internaţional. Situaţia în colectarea taxelor s-a îmbunătăţit considerabil in 2011.

2. IMPOZITUL PE PROFIT

Rata anuală a impozitului pe profit este de 20%. Legea poate stabili, pentru anumite grupuri de contribuabili şi tipurile de activitate, o plată fixă, care sa inlocuiasca impozitul pe profit.

Pentru non-rezidenţi, pentru veniturile din despăgubiri de asigurare, plăţi de reasigurare şi veniturile din transportul de marfă rata este de 5%. Pentru veniturile primite ca dividende, dobânzi, drepturi de autor, venituri din închirierea de proprietăţi, creşterea în valoare a proprietăţii şi a altor venituri pasive rata este de 10%.

2.1.Determinarea profitului impozabil

Profitul impozabil este diferenţa pozitivă dintre venitul brut şi deducerile permise în temeiul legii privind impozitul pe profit. Veniturile şi cheltuielile trebuie să fie contabilizate folosind metoda contabilităţii de angajamente.

Următoarele sunt considerate ca venit brut:

Următoarele sunt considerate ca şi cheltuieli:

- plăţi obligatorii cu asigurările sociale

- costuri materiale

- plăţile cu asigurare

- cheltuielile administrative

- cheltuielile cu întreţinerea activelor imobilizate

- cheltuieli de judecată

- cheltuielile de publicitate

- dobânzi la împrumuturi

- impozite, taxe şi alte plăţi obligatorii nerambursabile

- amortizarea

- costuri cu forta de munca

- cheltuieli cu privire la călătoriile de afaceri si de reprezentare

- cheltuielile de cercetare şi dezvoltare etc.

Contribuţiile organizatiilor religioase, publice şi alte organizaţii non-profit (dar nu mai mult de 0,25% din venitul brut), pot fi deductibile. Legea prevede că următoarele cheltuieli nu sunt deductibile din venitul brut:

plata pentru încălcarea legilor de poluare;  cheltuielile pentru publicitatea în afara Armeniei;  cheltuieli de formare a personalului în afara Armeniei;  cheltuielile pentru hrana specială şi uniforme pentru angajaţi;  cheltuielile privind întreţinerea instituţiilor de sănătate publică, tabere de reabilitare, cultura etc;  cheltuieli privind serviciile prestate de către contribuabil, care nu sunt legate de producţia de bunuri.