Atracții turistice ale Iașului

Introducere

Sunt orase care, pentru a evocate, au nevoie doar sa le rostesti numele. Chiar si atunci când nu le-ia vazut niciodata poti vorbi despre ele, desteptând imagini si chipuri scumpe, slavind marete umbre desprinse din legende. Un asemenea oras este Iasiul - batrân oras moldovenesc, iubit si adânc stimat de toata suflarea româneasca.

Asezarea si multimea edificiilor sale înscrise în natura înconjuratoare, gruparea lor în functie de relieful variat creeaza la o prima vedere de ansamblu o impresie de monumentalitate. Aceasta impresie este puternic întarita numai prin faptul ca în Iasi au trait cândva, doi luceferi ai poeziei si prozei românesti - Mihai Eminescu si Ion Creanga.

Despre frumusetea Iasi-ului au scris, în decursul veacurilor semn al interesului pe care orasul îl prezenta, sumedenie de calatori straini: rusul Trifon Korobeinikov, Marcus Bandinus, Paul de Alep, Anatol Demidoff. Tot despre Iasi au scris si mari scriitori ai României precum: Alecu Russo Iasi si locuitorii lui- 1840, Vasile Alecsandri Iasii- 1844, Dimitrie Bolintineanu Calatorii în Moldova, si multi altii care au scris despre Iasi si ieseni si au închinat versuri acestora (Mihail Sadoveanu , Tudor Arghezi, George Calinescu). Dar pentru toate aceste frumuseti, Iasi-ul a trecut prin vremuri grele, iesind însa învingator.

Asezarea Iasi-ului e straveche. Material arheologic bogat atesta vechimea localitatii si prezenta omului care continua, neîntrerupt, înca din paleoliticul inferior (circa 500.000- 400.000 de ani î.e.n.). De-a lungul timpului Iasi-ul a fost invadat de cotropitori, a trecut prin multe lupte, rascoale, însa au existat oameni care au luptat pentru trainicia lui. Astfel mândru de trecutul sau, cât si de mândri sai eroi, care au ajutat la dezvoltarea politica si social-culturala a tarii, noul Iasi înfatiseaza celor ce vin sa-l cunoasca numeroase marturii pastrate - si cu mare grija întretinute - din vremuri mai îndepartate.

Vestigiile constituite, pentru ieseni, temei de nemasurata mândrie. Ele dovedesc vechimea noastra pe aceste locuri, rodul geniului creator al poporului român, lupta sa dârza, nesovaitoare spre progres. Vestigiile iesene sunt fibrele radacinilor adânci, tesute cu multiseculara rabdare pe ca este pamânturi pentru a hrani, prin întelepciunea adunata în veacuri de munca, de lupta si înclestare a celor multi si anonimi, stejarul falnic al vremurilor noastre.

Asezat în partea de nord-est a României, pe malurile râului Bahlui, la câtiva kilometri de locul unde un alt râu, Jijia, se varsa în Prut, orasul Iasi acopera dealul Copou, de unde coboara în trepte împlinind, spre sesul Bahluiului, cartierele Pacurari, Socola si Nicolina. Situarea orasului întredealuri molcome, acoperite vii renumite si livezi bogate, îi confera un farmec rar.

Altitudinea Iasi-ului fata de nivelul marii variaza între 40m (pe sesul Bahlui) $i 145m (în dealul Copou).

Clima e cea a tinuturilor deluroase. Asezarea pe culmi si-n vai deschise expune clima orasului la schimbari. Temperatura medie anuala este de +9 grade Celsius. Iernile sunt în general aspre, înregistrând temperaturi extreme de -31 grade Celsius în ianuarie; verile sunt uscate si calduroase cu temperaturi extreme de +40 grade Celsius în iulie.

Media anuala a precipitatiilor este 533,6 mm, fiind mai abundente cele de la sfârsitul primaverii si începutul verii. Precipitatiile sub forma de zapada dureaz1 în medie 56,7 zile pe an. Iasi-ul este situat la 20 km de frontiera cu U.R.S.S, Gara Nicolina fiind punct vamal pentru tranzitul de calatori.

Trecând la frumusetile Iasi-ului, amintim ca sunt toate, si cele de azi si cele de demult,privelisti largi, cuprinzatoare , orasul fiind asemenea Romei, rasfirat pe coline.

Desfasurarea orasului sugereaza o anumita grandoare, întregita si subliniata de catre momente (manastirea Galata si Cetatuia), care, dominând crestele dealurilor marginase, sprijina liniile orizontului, parând a masura, din vechi timpuri, asa cum semnele topografice orienteaza masurarea pamânturilor, fala batrânului oras.

Din gara pâna în centru, strabatem o strada strajuita de magazine de maruntisuri. La capatul acestei strazi, în locul în care se simte o usoara panta, o bifurcatie indica doua directii de abordare a orasului. Drumul care continua strada duce spre Râpa galbena, care de demult nu mai este o râpa, ci o constructie de piatra masiva care îmbraca din 1898 un fost mal lutos si pravalit. Urcusul se face pe doua scari laterale monumentale, situate în extremitatile constructiei; urmându-le ajungi în dreptul Bibliotecii centrale universitare Mihai Eminescu la poalele dealului Copou. Daca urmezi acest drum, urcând dealul Copou, vei ajunge la parcul Copou, unde bustul lui Eminescu este însotit de maretul tei. Acest drum se încheie tocmai în culmea dealului, la capatul liniei de tramvai unde se gaseste Institutul Agronomic si, peste drum de el, Casa Mihail Sadoveanu, în care scriitorul a trait si a lucrat din anii imediat urmatori primului razboi mondial pâna în 1936. Ajungând în partea opusa Copoului, în centru, în Piata Unirii, observam actuala ei înfatisare. Pâna la razboi Piata Unirii era o adunatura de ziduri marunte care adaposteau câteva localuri si magazine. Astazi aceasta se bucura de multi vizitatori, chiar si cei zburatori. Întâlnim de asemenea multe magazine, hoteluri, dintre care hotelul Traian care dateaza înca din trecut (fiind bineînteles refacut). În mijlocul pietii se afla statuia lui Alexandru Ion Cuza, ridicata în anul 1912,opera a sculptorului italian Romanelli. Pe treapta a