Avortul din Județul Botoșani

Capitolul I. Cadrul reglementativ

Definiția avortul

Avortul este extragerea sau expulzarea embrionului sau fetusului din cavitatea uterină, rezultând sau fiind cauzat de moartea acestuia. Avortul poate avea loc spontan ca o pierdere de sarcina sau poate fi artificial prin mijloace chimice, chirurgicale sau alt fel de proceduri. În limbajul comun, prin avort se întelege o procedură la un moment dat în timpul sarcinii umane; medical, este definit ca pierdere de sarcină sau terminare provocată. Este o metodă brutală, foarte periculoasă, de expulzare a embrionului sau, în cazuri mai deosebite, a fătului; poate duce la sterilitate, la hemoragii prelungite, chiar la perforarea uterului și moartea femeii.

Reglementare

Până în 1957, în țara noastră era interzis avortul, cu exceptia celui care avea indicații medicale. Începind cu 1957 și până în prezent au fost aplicate patru decrete, apărute la intervale diferite de timp.

Un prim decret a fost Decretul nr. 463/1957 care legifera ceea ce se numea avortul la cerere. Conform prevederilor din decret, întreruperea cursului normal al sarcinii se putea efectua la cererea femeii însărcinate, iar intervenția prin care se realiza acest lucru trebuia să aibă loc numai în instituții medico-sanitare de stat.

Un al doilea decret care a adus modificări instituției avortului în România este Decretul 770/1966. Experiența anilor 1957-1966 a arătat faptul că prin legalizarea avorturilor a crescut numărul acestora și, consecutiv, s-au produs efecte demografice negative. În aceste condiții, se emite Decretul 770 din 29 septembrie 1966, schimbându-se totodată și dispozițiile Codului Penal referitoare la avort.

Astfel, art.482 definea infracțiunea de avort ca fiind întreruperea prin orice mijloace a cursului sarcinii efectuată cu consimțămintul femeii însărcinate se pedepsea cu închisoare corecțională de la 1 la 3 ani și interdicție corecționala de la 1 la 3 ani. Indicațiile medicale referitoare la întreruperea cursului sarcinii variază în funcție de stat și de perioade de timp în care actul normativ respectiv a fost emis. În general, aceste indicații medicale permit avortul terapeutic numai în cazurile de strictă necesitate, când viața gravidei este în pericol, acest pericol neputând să fie înlăturat în nici un alt mod.

Decretul 770/1966 permitea avortul terapeutic efectuat în primele trei luni pe baza unor stricte indicații medicale și numai cu totul și cu totul excepțional accepta sacrificarea produsului de concepție și până la șase luni.

În ciuda prevederilor drastice din Decretul 770/1966, scopurile urmărite nu au fost realizate. Este drept că, pentru un scurt interval de la aplicarea sa, s-a constatat o ușoară ameliorare a natalității, care însă nu a fost consecința faptului că sistemul ilicit de practicare a avorturilor delictuale nu fusese pus în funcțiune.

Faptul că promulgarea acestui decret nu s-a asociat cu o îmbunătațire corespunzătoare a condițiilor socio-economice a dus la o scădere a natalității și mai pronunțată, pe lângă faptul că potențialul biologic al femeilor apte de a fi însărcinate a scăzut în urma deceselor post-avort, cât și a sechelelor determinate de multiplele manevre avortive folosite. În loc ca această situație, cu multiplele implicații pe care aceasta le avea pe plan național, să fie temeinic analizată pentru a rezulta o îmbunătațire a condițiilor socio-economice, s-a promulgat un al treilea decret ale cărui restricții au depășit cu mult cele anterioare, și anume Decretul 441 din 26 decembrie 1985.

Astfel, se permitea întreruperea cursului sarcinii în următoarele condiții:

- sarcina pune în pericol viața gravidei, acesta neputând fi înlăturat prin alt mijloc;

-unul dintre părinți suferă de o boala gravă ce se transmite ereditar sau este susceptibilă de a induce fătului malformații grave;

- gravida suferă de o infirmitate sau de o invaliditate gravă (fizică, psihică sau senzorială);

- gravida are peste 45 de ani;

- gravida a mai născut și are în îngrijire mai mult de 5 copii;

- sarcina este urmarea violului sau a incestului.

Actualitate

Prin Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989, avortul este permis în primele 3 luni de sarcina, urmând a fi efectuat numai în unitați spitalicești cu dotare și cu personal ATI. Avortul este permis și după trei luni de sarcină, dacă apare starea de necesitate sau dacă unul dintre părinți suferă de o boala gravă care se transmite ereditar sau care poate duce la malformații congenitale grave. Decretul păstrează ca situații de excepție incestul și violul.