Bazinul Hidografic

1.Elemente referitoare asupra bazinului hidrografic

1.1.Calculul suprafeţelor bazinelor secundare:

Se poate realiza prin metoda planimetrului, cu ajutorul hârtiei milimetrice peste care se suprapune foaia de calc a suprafeţei bazinului hidrografic sau prin metoda grafică descrisă la cursul de topografie.

Am ales metoda hârtiei milimetrice pe care am realizat-o în următoarele etape:

- am scos conturul bazinelor secundare 1(MOV), 45(ROŞU) şi 10(VERZUI) pe foaia de calc de pe harta bazinului hidrografic;

- am asezat apoi foaia de calc pe hârtia milimetică şi am numărat mm2 din interiorul curbelor închise care reprezintă bazinele secundare alese obţinând următoarele rezultate:

-pentru 1(MOV) 869mm 2;

-pentru 45(ROŞU) 726mm2;

-pentru 10(VERZUI) 15mm 2.

Pentru a determina suprafeţele bazinelor secundare am raportat suprafeţele obtinute la scara hărţii astfel:

Stiind că scara hărţii este 1:600000 atunci unui cm2 de pe hartă îi corespunde 36 km2 în teren.

Deci suprafaţa bazinului secundar 1(MOV) în teren este de 312,84km2.

Analog am calculat pentru celelalte doua şi am obţinut suprafeţele de 261,36 pentru 45(ROŞU) şi 5,4 pentru 10(VERZUI).

2.Ciclul hidrologic

2.1.Definiţia şi componentele ciclului hidrologic

Ciclul hidrologic reprezintă un model conceptual care descrie mişcarea continua a apei între biosferă, atmosferă, litosferă şi hidrosferă. Apa de pe Pământ este stocată în diferite tipuri de rezervoare: atmosferă, oceane, lacuri, râuri, sol, gheţari, apă supterană şi suprafeţe acoperite cu zăpadă. Circulaţia apei între aceste rezervoare are loc prin procese de evaporare, condensare, precipitare, sublimare, topire, infiltraţie, transpiraţie, scurgere de suprafaţă şi scurgere subterană.

Oceanele asigură cea mai mare parte din apa evaporată în atmosferă, din care aproximativ 91% se reîntoarce în oceane sub formă de precipitaţii, restul fiind transportat către masele de aer deasupra uscatului, unde factorii meteorologici declaşează formarea precipitaţiilor. Dezechilibrul dintre cantităţile de apă evaporate deasupra oceanului şi continentul este corectat de scurgerea de suprafaţă şi supteranăprin care apele sunt dirijate înapoi către ocean.

Oceanele conţin aproximativ 97% din întrega cantitate de apă de pe Pământ restul regăsindu-se în gheţari, apă subterană, lacuri, râuri, sol, atmosferă şi biosferă (tabelul 2.1).

Tabelul 2.1 Repartiţia apei în natură

Rezervor Volum

%

Oceane 1370 97,25

Gheţari şi calote de gheaţă 29 2,05

Apă subterană 9,5 0,68

Lacuri 0,125 0,01

Sol 0,065 0,05

Atmosferă 0,013 0,001

Pârâuri şi râuri 0,0017 0,0001

biosferă 0,0006 0,00004

Circulaţia apei în natură este determinată de următorii factori:

- Energia solară, care produce circulaţia aerului în atmosferă datorită încălzirii inegale a suprfeţei terestre;

- Forţa de atracţie gravitaţională care determină fenomenele de precipitare, scurgere, infiltraţie;

- Forţele de atracţie solară şi lunară, care se află la originea mareelor şi curenţilor marini;

- Presiunea atmosferică, diferenţele de presiune determină apariţia vântului prin deplasarea maselor de aer pe orizontală,

- Forţele intermoleculare din sol care determină fenomenele capilare; acestea influenţează scurgera apei în sol;

- Factorul uman, care intervine direct în procesele de mişcare şi transformare ale apei.