Câmpia Blahniței

1. Aşezare şi limite

Câmpia Blahniţei ocupă partea de vest a Cîmpiei Olteniei, fiind delimitată spre nord şi nord-est de Podişul Getic prin denivelări de 80-120 m. Acest povârniş de eroziune a fost, ăn cea mai mare parte, realizat de Dunăre, reprezentând prima încrustare a acesteia în suprafaţa iniţială a Podişului Getic şi, totodată, începutul formării treptelor de terasă ce alcătuiesc Câmpia Blahniţei. Către est, limita este formată de pârâul Drincea, iar spre nord-vest, de lunca Dunării.

2. Denumire câmpiei este dată de râul Blahniţa ce o străbate pe o distanţă de 41 km din lungimea ei totală de 55 km.

3. Cadru fizico-geografic

3.1 Alcătuire geologică şi evoluţie paleogeografică

Relieful se grefează pe un fundament care corespunde, în cea mai mare parte, Platformei Moesice, fiind alcătuită, în bază, din şisturi cristaline de mezozonă. Peste acest soclu rigid şi eterogen se găsesşte o cuvertură sedimentară foarte groasă, de ordinul miilor de metri, în cadrul căreia se disting patru cicluri majore de sedimentare. Ultimul ciclu de sedimentare începe după o lungă perioadă de exondare şi durează din Badenian până în Cuaternar. În acest timp s-a depus o succesiune de depozite, aproape exclusiv terigene, constând din nisipuri, gresii, argile, marne,marnocalcare, pietrişuri, nisipuri. Cele mai noi dintre acestea, de natură fluvio-lacustră, ce aparţin Romanian-Pleistocenului inferior, copnsemnează şi colmatarea completă a bazinului dacic.

În raport cu vârsta şi geneza, sunt cunoscute sub numele de Strate de Cândeşti şi Strate de Frăţeşti stratele de Cândeşti, mai vechi, cu grosimi care descresc de la 150 la 120 m în nordpână la câţiva metri în sud, sunt alcătuite dintr-o succesiune de nisipuri şi pietrişuri în alternanţă cu argile şi argile nisipoase, uneori chiar cu intercalaţii lenticulare de lignit. Stratele de Frăţeşti, ce reprezintă partea superioară a Pleistocenului inferior, sunt reprezentate printr-un orizont de nisipuri cu pietrişuri, a cărui grosime scade de la 10-15 m în nord la 2-4 m în sud. Stratele de Frăţeşti, câmpurile interfluviale şi o parte din terasele mai înalte sunt acoperite de o cuvertură de loess şi depozite loessoide alcătuite din argile prăfoase, nisipoase sau nisipuri prăfoase slab argiloase, de culoare gălbuie, uneori cu anumite benzi roşcate. În schimb, terasele joase ale Dunării şi o parte din lunca Dunării sunt acoperite de nisipuri şi dune.

3.2 Relief

Câmpia Blahniţei este alcătuită din terasele Dunării, modelate ulterior de Blahniţa şi Drincea.sunt dispuse între 135 şi 140 m şi 40-50 m alt. abs, iar extinderea şi configuraţia lor este rezultatul evoluţiei complexe a fluviului (meandrări, grosimi diferite ale depozitelor aluviale) şi a modificărilor ulterioare determinate îndeosebi, de acoperirea teraselor cu întinse câmpuri de dune.

Terasele 1 şi 2, cu altitudini relative de circa 7 m şi respectiv 16-20 m la nivelul orizontului aluvial, apar fragmentar, în împrejurimile localităţilor Vrancea, Balta Verde şi Gârla Mare, fiind ceva mai extinse la confluenţa Drincei cu Dunărea.

Martorul de eroziune dintre localităţile Jiana şi Drincea, care reprezintă terasa a 5-a (60 m altitudine), este înconjurat de podul terasei a 4-a (40 m altitudine), din a cărei desfăşurare semicirculară pe direcţia localităţilor Gogoşu, Vânjeluţ, Izvoarele, Gruia, rezuştă procesul de meandrare a Dunării pe aproape tot spaţiul Câmpiei Blahniţei.

Din aceleaşi motive, terasa a 6-a a fost mult erodată şi redusă doar la o porţiune restrânsă care domină lunca Blahniţei.