Clasificarea Poluanților și a Surselor de Poluare

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

În ansamblul său starea planetei s-a degradat alarmant. Factorii care au condus la intensificarea presiunilor exercitate asupra mediilor naturale şi care au generat poluare sunt creşterea populaţiei, creşterea explozivă a producţiei economice mondiale şi distribuţia veniturilor.

1.1. DEFINIŢIE ŞI TERMENI

Poluarea poate fi definită ca „totalitatea proceselor prin care se introduc în mediu, direct sau indirect, materie sau energie cu efecte dăunătoare sau nocive, care alterează ecosistemele, diminuează resursele biologice şi pun în pericol sănătatea omului" Prin urmare, poluarea poate fi naturală şi artificială, ultima deţinând cea mai mare pondere.

Prin poluant se înţelege un factor (materie sau energie), produs de om sau datorat unor procese naturale, a cărui prezenţă în mediu într-o cantitate care depăşeşte o limită care poate fi tolerată de una sau mai multe specii de vieţuitoare, sau de către om, împiedică dezvoltarea normală a acestora.

Poluarea determină dezechilibrul factorilor de mediu, cu consecinţe dăunătoare asupra vieţii. Activitatea umană produce poluare, indiferent de domeniul în care se desfăşoară. Procesele de poluare determinate de activitatea antropică au următoarele caracteristici comune:

- sunt disipative de resurse, în sensul că raportul de utilizare al acestora este totdeauna subunitar (materie primă/materie rezultată < 1);

- sunt generatoare de subproduse sau deşeuri, datorită randamentului scăzut de transformare;

- sunt consumatoare de resurse naturale neregenerabile sau neregenerabile la scara timpului uman;

- sunt ireversibile termodinamic (cu rare excepţii).

La acestea pot fi adăugate următoarele aspecte:

- Poluarea antropică creşte exponenţial cu creşterea populaţiei globului, cu dezvoltarea industriei şi a agriculturii intensive şi cu frecvenţa conflictelor armate.

- Diversificarea şi perfecţionarea tehnologiilor de producţie a diversificat sursele de poluare şi poluanţii, chiar dacă, în egală măsură, au perfecţionat şi tehnologia de reducere a cantităţii acestora.

- Între procesul poluant (cauză) şi efectul asupra mediului există un decalaj spaţial şi altul temporal

Fig 1. Schema generală a poluării geosferelor

- Consecinţele pe termen scurt pot fi percepute şi măsurate, dar cele pe termen lung sunt greu previzibile, datorită complexităţii relaţiilor dintre factorii de mediu şi ecosisteme şi prin apariţia tardivă a efectelor.

- Deoarece nu se cunoaşte capacitatea de suport a ecosistemelor este dificil să se precizeze care sunt limitele admisibile ale poluării.

1.2. CLASIFICAREA POLUANŢILOR ŞI A SURSELOR DE POLUARE

Cele mai importante criterii după care poate fi realizată o sistematizare a categoriilor de poluanţi sunt:

- În funcţie de originea procesului: poluare naturală (poluare de fond) şi

- În funcţie de starea de agregare: Emisii gazoase, care provin în proporţie de peste 90% din arderea combustibililor solizi, din emisiile de gaze de eşapament şi, secundar, din industria chimică sau din alte industrii; Ape uzate, care provin din mediul urban, agricultură + zootehnie şi ape industriale; Poluanţi solizi, foarte variaţi ca origine şi care sunt cuprinşi în categoria deşeurilor solide (prafuri, pulberi, zgure, steril, subproduse, etc).

- În funcţie natura poluantului, poluarea poate fi microbiologică, chimică, fizică, psihica şi informaţională sau poluare estetică.

- În funcţie de caracteristicile şi dimensiunile sursei: poluare punctuală sau

- În funcţie de durata de emisie a poluantului: poluare permanentă (sursele industriale, unele activităţi din mediul urban), temporară sau periodică (mijloacele de transport, agricultura) şi accidentală (determinată în principal de accidentele tehnologice).

- După efectele pe care le produce: efecte directe (imediate, pe termen scurt) şi efecte indirecte (pe termen mediu sau lung).