Clima Africii

1. Clima Africii.Introducere

În nici o altă parte a uscatului zonalitatea climeai nu este atât de bine exprimată ca în Africa.La rândul ei clima determină landşaftul.,peosajul fizico-geografic;vegetaţia,fauna,solurile şi în bună măsură relieful formează zone caracteristice care se suprapun celor climatice.Spre deosebire de alte continente (Europa,Asia,America de Nord),în Africa relieful are astfel un rol secudnar;unităţile fizico-geografice mari corespund aici,în general,zonele e climă.Din cele arătate mai sus rezultă importanţa dosebită a cunoaşterii climatului Africii pentru înţelegerea geografică a peisajelor geografice.

Caracteristicile principale ale climatului Africiii depind în primul rând de poziţia matematică pe glob,apoi de uniformitatea reliefului şi de slaba lui fragmentare pe vertical,de masivitatea continentului(lipsa prelungirilor uscatului şi a mării sub formă de peninsule şi golfuri),de dezvoltarea mai mare a zonei de uscat în emisfera nordică,de interacţiune maselor de aer africane cu cele formate deasupra oceanelor şi continetelor învecinate etc.

Fiind aşezată de ambele părţi ale ecuatorului,care o traversează pe la mijloc,Africa se situeză,în cea mai mare parte,în zona intertropicală.(Numai la extremităţile de nord şi de sud,Regiunea Atlas şi Regiunea Cap se află periodic sub influenţa maselor polar,din zona temperată).Soarele are tit timpul anului o poziţie înaltă,la amiază,fapt care determină o puternică insolaţie,valoarea acesteia scăzând treptat spre nord şi sud,faţă de ecuator.Africa este continentelor cel mai cald de pe glob.Extintându-se în ambele emisfere,Africa are zone de climă simetrice,în raport cu ecuatorul,iar sezoanele sunt inverse(de exemplu,sezonul umed al regiunilor cu climat subecuatorial din emisfera nordică,corespund în timp cu sezonul uscat al regiunilor situate aproximativ la acceşi latitudine,în emisfera opusă).

2. Regimul barometric şi circulaţia atmosferică.Masele de aer

Rolul factorilor cosmici.Datorită încălzirii puternice a aerului,în zona ecuatorială se formează un brâu de joase presiuni(1010-1014 mb deasupra oceanelor);este zona calmelor ecuatoriale,caracterizată prin predominarea mişcărilor ascendente.Înspre aceste zone se îndreptă mase de aer provenite din bâul anticiclonilor sub tropicali de origine dinamică,situaţi la aproximativ 30 grade latitudine nordică şi sudică.Gradienţii barometrici rezultaţi generează vânturile regulate numite alizee,avînd,în urma abaterii cauzate de rotaţia pământului,o direcţie NE-SV în emsifera nordică,şi SE-NV în cea sudică.Acestea dau naştere la precipitaţii bogate (zenitale-convective) în zona ecuatorială.

Poziţia pricipalilor centri de acţiune(minime ecuatoriale,maxime subtropicale) şi implicit cea a fronturilor dintre masele de aer ecuatorial,tropical şi polar,nu rămâne însă aceeaşi,ci variază în funcţie de deplasarea aparentă anuală a Soarelui în emisfera nordică şi sudică.În timpul verii boreale (aprilie-septembrie) migrează spre nord,determinând precipitaţii abundente în regiunile subecuatoriale (5-16 grade latitudine nordică)Frontul tropical este deplasat mult spre nord,în iulie faţă de ianuarie,aproximativ la limita disntre Sudan şi Sahara.Concomitent se schimbă şi pozoţia anticiclonilor subtropicali,în ambele emisfere.În emisfera nordică,anticiclonul Azorelor se deplasează spre nord şi se întăreşte,extinzându-se asupra părţii septentrionale a continentului şi asupra Mediteranei.(între 30 şi 40 grade latitduine nordică).instaurând aici un regim de presiuni înalte,cu cer senin,insolaţie puternică şi lipsit de precipitaţii(aer tropical).În emisfera sudică,în schimb,zona anticiclonilor fiind deplasată tot spre nord (35-30 latitudine sudică),fîşia meridională a continentului african (Regiunea Cap) intră sub influenţa maselor de aer polar ale zonei temperate din emisfera sudică,respectiv vânturilor de vest şi ciclonilor mobili,care dau naştere la precipitaţii frontale.

Factoiri geografici.Elementele geogarfice care vin să completeze schema climatică generală şi zonalitatea climatică depind de factori secundari,ca,de exemplu:aşezare geografică (circulaţia musonică),curenţii marini şi reliefului (masivitate şi de dispoziţie).

Principalii centri de maximă cu caracter permanent din brîul anticiclonilor subtropicali sunt situaţi p ocean:anticiclonul Azorelor deasupra Oceanului Atlantic – în emsifera nordică (1024 mb),anticiclonul Sf.Elena (regiunea insulelor Sf.Elena-Tristan da Cunha) în emisfera sudică (1024 mb) şi respectiv anticiclonul sud-indian (1027 mb),cu cetrul situat la sud de Insulele Mascarene de unde şi numele sub care mai este cunsocut acest centru de acţiune:anticiclonul Mauritius.