Considerații generale privind turismul în România - caz particular Sinaia

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TURISMUL ÎN ROMÂNIA

Conform determinărilor turismul este „activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitoreşti sau interesante dintr-un anumit punct de vedere". Activitatea turistică poate fi considerată una din cele mai vechi ocupaţii ale omului încă pe timpurile când nomadismul era modul de viaţă al unei colectivităţi umane. Pentru omul nomad turismul devenise o profesie, el nu avea aşezare statornică într-un loc, dar „făcea" turism dintr-un loc în altul.

Pe parcursul timpurilor omul în permanenţă a avut şi activităţi turistice, care au fost impuse de anumite situaţii, nevoi, necesităţi şi poate nu în ultimul rînd pentru ceea ce numim noi astăzi agrement. Turiştii care se deplasau dintr-un loc în altul au fost în decursul timpului printre primii şi cei mai dinamici purtători de informaţii. În condiţiile lipsei telecomunicaţiilor succesele de dezvoltare în toate activităţile umane erau difuzate şi prin turişti. Cu certitudine se poate afirma că turismul a existat în toate epocile istorice, ceea ce s-a nodificat în timp a fost doar formele de deplasare a turiştilor, scopurile acestora. Pentru unii turismul este o distracţie sau o formă de menţinere sau de refacere a sănătăţii, iar pentru alţii o activitate profesională, o necesitate vitală.

Activităţile turistice au un mod specific de realizare în vederea satisfacerii nevoilor umane. Modalităţile de funcţionare a turismului şi a componentelor sale constituie mecanismul turistic care este un ansamblu de principii, corelaţii, forme, instrumente, pârghii economice, juridice, sociale, ştiinţifice pe baza cărora unii (turiştii) îşi realizează şi îşi perfecţionează propria activitate.

Mecanismul turistic este constituit dintr-un ansamblu de subsisteme de funcţionare şi reglare, cum sunt, de exemplu, preţurile ,modalităţile de deplasare, condiţiile de realizare a scopurilor etc. Aceste subsisteme pun în funcţiune latura obiectivă şi cea subiectivă a activităţii turistice, îmbină cadrul general cu cel particular.

Turismul în calitatea sa de activitate economico-socială este caracterizat prin flexibilitate şi adaptibilitate la diferite situaţii economice, sociale, ecologice. Activităţile turistice nu apar şi nici nu dispar, ele sunt într-o existenţă permenentă, îşi schimbă doar intensitatea, direcţiile, volumul. Activităţile turistice depind de un şir de factori: nivelul veniturilor populaţiei, a infrastructurii turistice, a confortului, disconfortului etc.

România, cu o experienţă de peste 2000 de ani în activităţile turistice, în prezent îşi perfecţionează formele de practicare a turismului, infrastructura turismului şi se află în faţa adoptării unei strategii al activităţilor turistice, prin luarea în considerare a experienţei ţărilor avansate, a elaborărilor ştiinţifice din marile centre universitare şi academice.

România are posibilităţi universale, specifice, unice în dezvoltarea turismului. România nu poate (şi nici nu trebuie) să preia un model elaborat şi folosit în alte ţăr ale lumii. România are propriul său potenţial ştiinţific şi practic care să fundamenteze strategia sa proprie, cu totul originală, pe care să o aplice prin metode, de asemenea, întrutotul specifice.

O asemenea orientare nu poate fi explicată doar prin experienţa istorică sau prin originalitatea condiţiilor geografice, climaterice, tradiţiilor, obiceiurilor, artei, culturii etc. Activităţile turistice din România se bazează pe un şir de criterii: încadrarea în cerinţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice actuale, valorificarea experienţelor pozitive a ţării din toate perioadele; preluarea şi implementarea doar a acelor experienţe ale altor ţări şi popoare care se potrivesc specificului turismului din România.

Astfel, în dezvoltarea turismului nu trebuie neapărat imitat pe cineva oricât de original şi de bun ar fi. Activităţile turistice din România au caracter naţional ele purtând pecetea proprie a românilor motiv pentru care se pot înscrie în contextul experienţelor mondiale, cu o vie contribuţie la dezvoltarea turismului internaţional.

In cadrul activităţilor turistice se pot identifica următoarele forme:

• turismul intern (domestic tourism) - rezidenţii unei ţări care călătoresc în propria ţară;

• turismul internaţional receptor (inbound/international-receptor tourism) - vizitarea unei ţări date de către non-rezidenţi;

• turismul internaţional emitent (outbound/outgoing tourism) - rezidenţii unei ţări date care vizitează alte ţări.

Aceste trei forme de bază se pot combina, rezultând alte trei forme derivate de turism:

• turism interior - incluzând turismul intern şi turismul receptor;

• turism naţional - incluzând turismul intern şi turismul emiţător;

• turism internaţional - incluzând turismul receptor (incoming) şi turismul emiţător (outgoing).

2. Caracterizare generală Valea Prahovei:Staţiunea Sinaia

2.1. Asezare geografică

Valea Prahovei este o axă regională, cu o funcţia de organizare a variatelor fluxuri îndeosebi pe direcţie longitudinală. Ca şi particularitate, staţiunea turistică Sinaia este unul din centrele polarizatoare aflate pe valea superioară a Prahovei, la poalele munţilor Vârfu cu Dor, Furnica şi Piatra Arsă.

Din punct de vedere tehnic, Sinaia aparţine Munteniei dar are multe în comun cu oraşele vecine ardelene şi de aceea unii geografi o includ în provincia Transilvania.

Este una din cele mai frecventate staţiuni climaterice ale ţării, care întruneşte condiţii optime pentru odihnă, tratament, petrecerea vacanţelor şi pentru turism în orice anotimp şi pentru toate vârstele.

Cu excepţia cartierului turistic “Cumpătu”, a unor clădiri ale Uzinei Electrice, a unor clădiri ale S. C. Mefin, Sinaia îşi concentrează vatra pe partea dreaptă a râului Prahova.

Altitudinea variază de la un capăt la altul al oraşului: 767 m în cartierul Izvor, 798 m în zona gării, 845 m în Parcul Dimitrie Ghica, 860 m la Mânăstirea Sinaia, 970 m la Castelul Peleş, 980 m la Castelul Foişor.

2.2.Funcţia turistică a reliefului

Relieful este important pentru turism, în primul rând datorită multitudinii de forme pe care le prezintă, luate individual sau asociate în peisaj, al diversităţii atracţiilor pe care le oferă, al rolului pe care îl are în desfăşurarea activităţilor turistice.

Dintre aceste forme un interes aparte pentru turism îl prezintă vârfurile şi crestele montane, abrupturile, pesterile, sectoarele de defileu, etc .

Vatra staţiunii Sinaia este dominată de cele două masive muntoase: în vest, străjuind ca o cetate de piatră, Bucegii, cu abrupturi impresionante pe margini şi atingând înălţimi de 2000-2500 m, iar în est, munţii Gârbova ( Baiului ) ce prezintă o culme orientată nord-sud ce are o lungime de mai bine de 30 km.

Ambele masive “ ocrotesc ” localitatea pe o lungime de peste 9 km.