Constituția Uniunii Europene

Adoptarea şi semnarea Constituţiei

După doi ani de tratative şi două zile de negocieri intense, liderii Uniunii Europene (UE) au ajuns în ziua de 18 iunie 2004, la Bruxelles, la un acord istoric privind prima Constituţie Europeană, pe care, la 29 octombrie 2004, la Roma, au semnat-o în numele celor 25 de state membre ale Uniunii Europene.

Până la urmă, Anglia nu a uzitat de dreptul său de veto, aşa încât zilele de 18 iunie 2004 şi de 29 octombrie 2004 au intrat în istoria Europei. Astfel, EUROPA UNITĂ – cele 25 de state plus România şi Bulgaria de la 1 ianuarie 2007 – va avea prima CONSTITUŢIE din istoria EUROPEI, CONSTITUŢIE CE VA FI RATIFICATĂ ÎN MOD DEMOCRATIC, PRIN VOINŢA CELOR 25 DE STATE ALE UE ŞI NU PE CALEA RĂZBOIULUI SAU PRIN CONSTRÂNGERE, CI PRIN VOINŢA POPOARELOR REPREZENTATE DE PARLAMENTELE ŢĂRILOR RESPECTIVE. Meritul adoptării Constituţiei revine în mare măsură preşedinţiei Consiliului European, care a desfăşurat în şase luni o muncă intensă de consultare şi convingere. De aceea, înainte de a turna şampania în cupe, şefii de stat şi de guvern din UE s-au ridicat în picioare pentru a-l aplauda pe Bertie Ahern, preşedintele în exerciţiu pe semestrul I/2003.

Cadrul general al Constituţiei

Consemnarea clară şi precisă a valorilor europene şi a obiectivelor Uniunii Europene

Constituţia uneşte într-un singur text fundamental prevederile tratatelor comunitare pentru transformarea Uniunii într-un factor de stabilitate şi un punct de referinţă în noua ordine mondială.

Textul cuprinde patru părţi:

- partea I – Definirea valorilor europene şi a obiectivelor Uniunii Europene;

- partea a II-a – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

- partea a III-a – Politicile comunitare şi funcţionarea Uniunii Europene;

- partea a IV-a – Dispoziţii generale şi finale.

Constituţia prezintă Uniunea Europeană ca o uniune a cetăţenilor şi a statelor Europei. Uniunea este deschisă tuturor statelor europene care respectă valorile sale şi care se angajează să le promoveze.

Proiectul de Constituţie consacră valorile pe care Uniunea se bazează: respectarea demnităţii umane, a libertăţii, a democraţiei, a egalităţii, a statului de drept, precum şi respectarea drepturilor omului. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, toleranţă, justiţie, solidaritate şi nediscriminare.Libera circulaţie a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor şi a capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire sunt garantate prin Constituţie în cadrul Uniunii. Constituţia interzice orice discriminare pe motiv de naţionalitate.Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile şi bunăstarea popoarelor sale. Ea oferă un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, precum şi o piaţă unică unde concurenţa este liberă. Totodată, ea combate excluderea socială, guvernează egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între generaţii şi garantează protecţia drepturilor copilului.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

„Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea se întemeiază pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; Uniunea se sprijină pe principiul democraţiei şi pe principiul statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie. Uniunea contribuie la păstrarea şi dezvoltarea acestor valori comune respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi a identităţii naţionale a statelor membre şi a organizării puterilor publice la nivel naţional, regional şi local; Uniunea va promova o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi a capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire. În acest scop, este necesar ca evidenţiindu-le printr-o cartă să fie întărită protecţia drepturilor fundamentale în sprijinul evoluţiei şi al dezvoltării ştiinţifice şi tehnologice.” (Preambul).

Instituţiile Uniunii Europene trebuie să respecte drepturile garantate de Cartă. Aceleaşi obligaţii le au statele membre care aplică dreptul Uniunii Europene, Curtea de Justiţie fiind însărcinată cu controlul aplicării prevederilor Cartei.

Funcţionarea Uniunii Europene şi politicile comunitare

Constituţia prevede o mai bună diviziune a competenţelor între statele membre şi Uniune şi atribuie personalitate juridică Uniunii Europene. Totodată, ea stabileşte o simplificare a instrumentelor de acţiune ale Uniunii şi adoptă măsuri pentru dezvoltarea democraţiei, transparenţei şi eficienţei Uniunii Europene prin dezvoltarea contribuţiei parlamentelor naţionale, prin creşterea legitimităţii construcţiei europene, prin simplificarea procesului de decizie şi prin funcţionarea instituţiilor într-un mod transparent; de asemenea, stabileşte măsurile necesare pentru a îmbunătăţi structura şi rolul fiecărei instituţii europene, în condiţiile noi ale lărgirii Uniunii Europene.

Unele caracteristici şi particularităţi

a) Europa se legitimează nu numai prin state, ci şi prin cetăţeni, iar procesul de integrare rămâne deschis şi după intrarea în vigoare a Constituţiei.

b) Nici un stat european nu mai poate rămâne singular şi unic, ci integrat politic şi economic în Uniunea Europeană, întoarcerea la tradiţionala identitate naţională fiind soluţia imposibilă. Statele europene trebuie să ia decizia politică, dar nu trebuie să fie înfrântă identitatea fiecărui stat membru.

c) Formarea unităţii, bazată pe tradiţii, culturi, convingeri va constitui, însă, un proces de lungă durată, al cărui fundament este Constituţia Uniunii.