Defectele Lemnului

Imagine preview
(6/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Defectele Lemnului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier dot de 5 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domenii: Geografie, Alte Domenii

Extras din document

Foarte des, lemnul prezintă defecte care limitează posibilităţile de utilizare în construcţii. Unele defecte micşorează rezistenţa lemnului, altele influenţează negativ aspectul lui. Din aceste motive, defectele lemnului trebuie cunoscute de către dulgher. Ele nu pot fi evitate în totalitate, la întrebuinţarea lemnului fiind admise o parte din ele (limitându-se, însă, numărul lor). Principalele defecte ale lemnului sunt următoarele: defecte de formă a trunchiului; defecte de structură; noduri; crăpături; găuri şi galerii de insecte; coloraţii anormale şi alteraţii.

Fig. 3. Tipuri de curburi ale trunchiului:

a - curbură simplă într-un singur plan;

b -curbură multiplă într-un singur plan;

c - curbură în planuri diferite.

Defecte de formă ale trunchiului sunt: curbura, insăbierea, conicitatea anormală, lăbărţarea trunchiului, ovalitatea, canelura, înfurcirea.

Curbura este devierea curbă a axei trunchiului de pe linia dreaptă şi poate fi de mai multe tipuri (fig.3). Prezenţa curburii duce la scăderea rezistenţei lemnului rotund folosit la construcţii, mai ales când el este solicitat la compresiune. Datorită faptului că fibrele lemnului nu sunt paralele cu axa pieselor debitate din buşteni cu acest defect, piesele respective se crapă şi se deformează mai uşor în timpul uscării. Mărimea curburii se exprimă prin raportul dintre săgeata maximă s şi lungimea porţiunii curbate /, în cm/m sau procente.

Fig.4 insabierea trunchiului Fig 5. Lăbărţarea trunchiului --->

însăbierea trunchiului (fig.4) apare la arborii care cresc pe pante mari şi este, de fapt, o curbă situată într-un plan. Ea ia naştere în partea inferioară a trunchiului, însăbierea apare foarte des la pin.

Conicitatea anormală constă în diferenţa prea nare dintre diametrele de la baza şi vârful unui buştean Se calculează cu formula

C = D - d / L

în care: D este diametrul bazei buşteanului, m m; d - diametrul vanului, i cm; L - lungimea buşteanului, în m.

Fig. 6. Ovalitatea. Fig. 7. Canelura.

Conicitatea se consideră defect numai dacă C > 1 cm/m. Ea micşorează calitatea sortimentelor obţinute din buştenii afectaţi (apare defectul de fibră înclinată).

Lăbărţarea trunchiului (fig. 5) constă în îngroşarea pronunţată a bazei trunchiului. Lemnul din această zonă prezintă fibră înclinată. Defectul se măsoară prin diferenţa dintre diametrul de la baza trunchiului O şi diametrul d măsurat la înălţimea de un metru.

Ovalitatea (fig. 6} se consideră defect doar când este pronunţată. Inelele anuale au lăţimi diferite şi, deci. comportarea lemnului este diferită în cazul utilizărilor practice. Ovalitatea se măsoară prin diferenţa dintre lungimile axelor secţiunii transversale (D - d), împărţită la mărimea axei mari D, rezultatul exprimându-se în procente.

Canelura (fig. 7} constă în vălunrea suprafeţei trunchiului şi apare mai ales la carpen. Piesele debitate din buştenii cu caneluri prezintă fibră înclinată.

înfurcirea trunchiului (fig. 8) apare atunci când trunchiul se ramifică în două sau mai multe părţi. Ea se exprimă prin distanţele, în metri, de la capătul gros al trunchiului până la locul înfurcirii. Lemnu! din această zonă are structură neregulată, inimi concrescute şi coajă înfundată.

Defectele de structură ale lemnului sunt: neregularitatea lăţimii inelelor anuale; fibra creaţă; fibra încâlcită, fibra înclinată; lemnul de compresiune; excentricitatea; inima concrescută şi coaja înfundată. Aceste defecte sunt vizibile, de obicei, după debitarea buştenilor.

Fig. 8. înfurcirea trunchiului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Defecte lemn.dot