Depresiunea Petroșani - geneză, evoluție și aspecte ale reliefului

Sub denumirea de “ Valea Jiului “ se intelege o mica depresiune din Carpatii Meridionali, una dintre putinele ce se gasesc in acesti munti falnici ce se apropie sau depasesc 2000 m inaltime. Acest bazin carbonifer este cam mai important de pe teritoriul tarii noastre daca tinem cont de rezerva pe unitatea de suprafata, calitatea carbunelui, experienta acumulata in exploatarea si posibilitaea de crestere a productiei (vezi slideurile 2 si 3).

Situata in partea unde Carpati Meridionali au cea mai mare largime, ca un uluc longitudinal de natura tectonica (adica de scufundare a scoartei), ce desparte de fapt acest sir de munti in doua, Depresiunea Petrosani apare ca o enorma butoniera, lunga de 45 de km si larga doar de 2 – 10 km, latindu-se usor spre est (vezi slideul 4). De-a lungul ei se aduna cele doua obarsii ale Jiului : de la vest Jiul Romanesc ( sau Jiul de Vest), de la est Jiul Transilvan (sau Jiul de Est). Fundul acestei depresiuni este relativ inalt (vezi slideul 5 si 9).

La confluenta celor doua Jiuri (la sud de Livezeni) atinge altitudinea de 556 m, crescand spre vest si est pana la aproximativ 800 m. Este, asadar, una dintre depresiunile intramontane inalte din tara noastra. Largindu-se usor de la vest la est, sub forma unui tringhi asimetric, acest areal este dominat de trei massive muntoase:

1- la NV si N – de Retezat, ce culmineaza in varful Peleaga (2509 m ),(vezi slideul 6);

2- la S – de Valcan, ce culmineaza in varful Straja (1868 m ),(vezi slideul 7);

3- la E – de Parang – Sureanu, ce culmineaza in varful Parangul Mare (2518 m )vezi slideul 8);

Evolutia tectonica a depresiunii Petrosani s-a desfasurat intr-un timp indelungat, avand efecte diferite, in etape diferite si locuri diferite ale bazinului. Depresiunea Jiului Superior a luat nastere intr-un sinclinal, adica o portiune mai joasa rezultata de pe urma scufundarilor pe care le-au suferit acesti munti in perioada cutarii lor.

Evolutia tectonica a bazinului este afectata de o serie de miscari rupturale si plicative atat inainte, in timpul, cat si dupa depunerea sedimentelor.

Presiunea exercitata de forte tangentiale orientate nord vest – sud est, respective de catre tendintele de inaitare a ramie cristaline, au pridus in timp o serie de cute si fracture, care confera bazinului actual aspectul unui graben. Se formeaza o cuta anticlinala central ace imparte bazinul in doua cute sinclinale cu orientare generala NE – SV , deci transversale pe directia efortului.

Dislocatiile gravitationale, mai frecvent transversale pe directia bazinului si

mai rar longitudinale sau diagonale se intalnesc in tot zacamantul, dar cu frecventa mai mare in zona estica. Dintre acestea falia marginala nordica si falia Jiului sunt elemente

disjunctive importante. Complicatiile disjunctive associate maresc in unele locuri dificultatiile in exploatarea stratelor de carbuni strivite.

A doua este o linie de dislocatie longitudinala, care ridica compartimentul sudic cu un pas de 200 … 700 m. Falia Jiului este decrosata de un system de falii ulterioare, transversale, longitudinale, si diagonale, cu extinderi si amplitudini variate.

Acestea compartimenteaza intregul bazin intr-un numar mare de blocuri tectonice, cu

forme, marimi si orietari diferite. In present aceste blocuri sunt grupate in doua mari unitati structurale : una la est de limita Lupeni, mai complicate, iar alta la vest, mai linistita. Fiecare dintre aceste mari unitati este, la randul ei, subdivizata in alte trei subunitati.

Evolutia geologica a Depresiunii Petrosani incepe odata cu depunerea primelor sedimente in Cretacicul superior, pe un fundament foarte accidentat, cu zone de ridicare si coborare.

In urma miscarilor de incretire care au dat nastere Carpatilor la sfarsitul erei secundare s-au produs in anumite portiuni scufundari locale de pe urma carora s-au format depresiuni intramontane printer care si cea a Petrosanilor. La inceputul Tertiarului, ea se afla izolata intre munti fara vreo legatura cu apa amrilor din jur, din Transilvania, Campia Tisei sau de la sud de Carpati. Ulterior, prin invazia sau retragerea apelor marine, sedimentele depuse in aceasta depresiune s-au diferentiat, astfel ca ele s-au putut imparti de catre geologi in trei orizonturi, si anume : unul inferior sau grupul stratelor de culcus, unul mijlociu sau grupul stratelor productive si unul superior sau grupul stratelor de acoperire.

Cele mai vechi depuneri care s-au asezat direct pe fundul cristalin al depresiunii (grupul stratelor de culcus) sunt alcatuite in cea mai mare parte din conglomerate rosii. Acestea sunt formate din fragmente de sisturi cristalline rupte de eroziune din muntii inconjuratori si depuse intr-o stratificatie incrucisata asa cum depun mai totdeauna apele torentiale la varsarea lor, ceea ce dovedeste ca apele marilor inca nu patrunsesera in depresiune. De asemenea, faptul ca fragmentele cristaline sunt cimentate prin niste argile intens rosii care dau coloratie intregii formatiuni tradeaza climatul tropical umed in care s-au format ele. Grosimea totala a acestei formatii continentale este de 150 m, marindu-se spre partea rasariteana a depresiunii.

In prima parte a miocenului( perioada din tertiarul mediu) apele marii patrund in Depresiunea Vaii Jiului dinspre sud – vest, de-a lungul unei zone de scufundare care se infatisa ca un culoar ingust, un fel de stramtori. Legatura cu martea era departata, iar apele marine din acest golf erau supuse unro variatii de nivel pricinuite de ridicarile si coborarile lente ale uscatului, precum si osciilatile de nivel ale marii insasi. Asa se explica de ce depunerile lasate in Depresiunea Petrosani in aceea perioada (argile micacee stratificate, marne bituminoase vinetii-negricioase, gresii nisipoase bine cimentate etc. repetandu-se de mai multe ori si patrunzand intre ele intercalatii carbunoase) arata o succesiune de ape marine sarate si ape lacustre dulci, care se formau prin aportul raurilor ce coborau tumultoase din munte si umpleau depresiunea atunci cand marea se retragea (vezi slideul 10).