Deșertul Namib - Studiu morfoclimatic

aÎn diadectul Nama, Naib înseamnă „vast”, atribut care, pe lângă vârstă - circa 80 milioane de ani - și nivelul precipitațiilor - maxim 50 ml de apa/an - definește deșertul african, într-o epocă a diminuării, până la anulare, a spațiului care desparte oamenii.

Deșertul Namub ocupă o fâșie de pământ lungă de aproximativ 1930 km și lată de 100-160 km, reprezentând câmpia litorală a Namibei, fosta Africa de sud-vest. Extremitatea de nord a deșertului, cunoscută ân teritoriul Angolei.

Namib este un deșert costier care se desfășoară în lungul litoralului atlantic al Africii, de o parte și de alta a Tropicului Capricornului, pe o lungime de circa 1200 km și o suprafață de 81000 km2. Limita față de platoul interior este marcată clar în peisaj de un abrupt tectono-eroziv proeminent (Great Escarpment), iar climatic de izohieta de 100 mm/an (McKee, 1982). Evoluția sa geomorfologică a început în Mezozoic, prin cutarea marginii continentale sudice a cratonului Congo ca efect al destrămării Gondwanei. A rezultat Platforma Namib, acoperită aproape în întregime de dune de nisip cu forme predominant stelate sau liniare. Poziția geografică reflectă acțiunea a trei categorii majore de procese geomorfologice: eoliene, fluviale și marine (Watson & Lemon, 1985). În Namib se remarcă două elemente geografice: ”Marele Zid” din lungul țărmului - o dună imensă de nisip cu altitudinea de circa 100 m și Sossusvlei - o depresiune de tip playa (foarte netedă și acoperită cu cruste de săruri). Unele dune pot atinge dimensiuni gigantice: 300 m înălțime și zeci de kilometri lungime, fiind printre cele mai mari de pe Glob.

Sudul deșertului Namibiei se întinde de-a lungul coastei Oceanului Atlantic pe o lungime de aproximativ 1.200 km. În această zonă spectaculoasă, care atrage anual mii de turiști din întreaga lume, dunele fiebinți de nisip întâlnesc apele reci ale oceanului, creând astfel un peisaj unic pe care mulți dintre noi și-ar dori să-l vadă pe viu, măcar pentru o singură dată în viață. Acest contrast dintre agitația oceanului și calmul celui mai vechi deșert de pe Pământ este locul unor numeroase legende și mituri. De fapt chiar și numele de Namib provine din această regiune a țărmului, unde băștinașii venerau un puternic zeu al mărilor aducător de furtuni cu același nume.

Potrivit cercetărilor, deșertul Namib s-ar fi format în urmă cu peste 80 de milioane de ani, iar astăzi are o suprafață totală de 55.000 de km pătrați.

„Renumele” zonei se datorează frecvențelor naufragii în apele reci și înșelătoare ale Atlanticului, din apropierea coastei. Cel puțin 50 de zile pe an o bună parte din zona de coastă este acoperită de o ceață densă, lăptoasă, produsă de vaporii de la suprafața oceanului ce vin în contact cu aerul rece, care însoțește curentul Benguelei. În mare majoritate, vasele de pescuit sunt primele care ajung să eșueze în această zonă a morții. Pe puțin supraviețuitorii îi așteaptă o soartă crudă: sute de kilometrii de pustietatea, fără cea mai mică șansă de a gasi o sursă de apă. Scheletele vaselor naufragiate, ale balenelor eșuate sau ale marinarilor ajunși la mal sunt mărturiile acestor tragedii. Nu de puține ori pot fi vazute familii de lei, care se hrănesc saptămâni la rând din leșurile balenelor.

CLIMA

Deșertul este dominat de un climat tropical-arid (225-350 mm precipitații anual).

2.1 Precipitații

În mod normal, o zonă clasată ca deșert primește mai puțin de 250 mm de precipitații anual. O definiție mai precisă a unui deșert este o regiune în care rata de evaporare potențială este de două ori mai mare decât cea a precipitațiilor.