Eclogite

1.Introducere

Termenul de eclogit a fost introdus în anul 1822 de către mineralogul Renè Jaus Haüy. Eclogitul este o rocă metamorfică, densă,de culoare verde-închis,cu aspect gabbroid, formată la presiuni şi temperaturi înalte în crusta terestră la adâncimi de peste 40 de kilometri, specifică metamorfismului regional.

Mineralele principale ale rocii sunt omfacitul (piroxen monoclinic) şi granatul (seria pirop-almandin), culorile specifice celor două minerale fiind verdele pentru piroxen, respectiv roşu pentru granat. Mineralele accesorii specifice sunt: cianit, rutil, cuarţ, coesit, amfiboli, fengit, corindon, lawsonit, zoizit, dolomit şi foarte rar diamant. După cum se constată,este vorba de minerale cu structură reticulară foarte compactă ceea ce determină pentru rocă o greutate specifică ridicată, de circa 3,5.

- secţiune a unui eclogit la microscopul optic

Glaucofanul şi sfenul se formează în eclogite în timpul scăderii presiunii odată cu urcarea rocilor spre suprafaţă. Plagioclazul nu este prezent în eclogite datorită instabilităţii acestuia în aceste roci. În aproape toate cazurile,eclogitele arată ample transformări mineralogice care sugerează procese de retromorfism: reacţia dintre granaţi şi omfacit produce un agregat de hornblendă şi plagioclaz care determină un aspect general de hornblendizare.

- eşantion de eclogit

Eclogitele apar în ocurenţe destul de variate care sugerează toate aceleaşi condiţii de formare.Vîrsta formaţiunilor în care apar eclogite variază de la Precambrian pînă la Terţiar. Sunt trei moduri de apariţie a eclogitelor: în kimberlite sau bazalte sub formă de xenolite (craterul Oahu,Hawaii); ca benzi sau blocuri izolate asociate cu şisturile albastre (insulele Cyclade,Grecia) şi precum benzi sau lentile în gnaissele de gradient înalt (vestul Norvegiei sau centrul Chinei).

Chimia mineralelor indică diferenţe însemnate de temperatură între modurile de ocurenţă, xenolitele fiind specifice tempetarelor ridicate, pe cand blocurile asociate cu şisturile cu glaucofan reprezintă temperaturile cele mai scazute de formare a eclogitelor.

2.Originea eclogitelor

- zona de subducţie a formarii eclogitelor

Eclogitele,de obicei, se formează datorită metamorfismului de presiune înaltă a rocilor magmatice mafice (gabbro-uri şi bazalte) în zonele de subducţie. Alte modalităţi de formare sunt: metamorfozarea şisturilor albastre în timpul subducţiei, şi răcirea şi cristalizarea magmei în partea inferioară a crustei continentale.

3.Faciesul eclogitic

- diagrama faciesurilor metamorfice

În 1920 Eskola a conturat faciesul eclogitelor referindu-se la transformările metamorfice de foarte înaltă presiune. Ipoteza existenţei în domeniul metamorfismului a unei zone de transformări controlate în mod dominant de presiuni foarte ridicate este raţională şi existenţa tipului petrografic al eclogitelor pare să o sprijine.