Evoluția demografică în Europa

Introducere

În timp ce UE se extinde din ce în ce mai mult, iar prosperitatea economică a cetăţenilor săi creşte constant, spectrul îmbătrânirii populaţiei începe să bântuie Europa. Numărul copiilor scade din ce în ce mai mult, iar rezultatul este periclitarea pieţei forţei de muncă şi a sistemelor de sănătate şi de pensii. Statisticile demografice sunt alarmante: populaţia Europei scade dramatic. Cu toate acestea, studiile arată că oamenii îşi doresc mai mulţi copii, dacă ar avea siguranţă economică.

UE, care are in prezent cu 160 milioane de locuitori mai mult decat SUA, va fi ajunsa din urma de America pana in 2050

Uniunea Europeană lucrează asupra unor legi noi care să combată schimbările din structura demografică a Europei. Legea muncii, resursele umane şi schemele de imigrare au nevoie de o revizuire serioasă.

Deși creșterea standardului de viaţǎ al societǎţii europene a înlǎturat în mare parte factorii care afectau populaţia, aceasta este în continuare în scǎdere. Chiar dacǎ europenii își afirmǎ dorinţa de a avea copii, rata natalitǎţii scade. Uniunea Europeanǎ cautǎ soluţii pentru aceastǎ problemǎ.

Conform experţilor în domeniu, rata fertilitǎţii necesarǎ pentru înlocuirea generaţiilor este estimatǎ la 2.1. Dacǎ aceasta va scǎdea pânǎ la 1.3, în 100 de ani populaţia va fi aproximativ un sfert din mǎrimea ei actualǎ.

De ce acest declin? Datoritǎ schimbǎrii valorilor individuale și culturale, reducerii numǎrului de cǎsǎtorii și creșterii celui de divorţuri, precum și stilului nou de viaţǎ și modelului de comportament nou creat în ceea ce privește stilul de viaţǎ

Un studiu din 2004 legat de politica demograficǎ, întocmit de Fundaţia Robert Bosch și finanţat de Comisia Europeanǎ, aratǎ cǎ femeile și-ar dori mai mulţi copii decât au în prezent. Totodatǎ, douǎ din cele mai des întâlnite motive pentru a nu avea copii sunt cheltuielile mari și preocuparea pentru viitorul copiilor.

Deși nu are o politicǎ demograficǎ, Uniunea Europeanǎ depune eforturi pentru înlǎturarea factorilor ce afecteazǎ populaţia. In cadrul Parlamentului European, existǎ douǎ rapoarte care abordeazǎ aceastǎ temǎ.

În urma summit-ului de la Barcelona din martie 2002, statele membre au decis sǎ înlǎture obstacolele legate de participarea femeilor în piaţa muncii, introducând pânǎ în 2010 ajutorul de copii pentru 90% din cei aflaţi între trei ani și vârsta obligatorie pentru școalǎ, și pentru cel puţin 33% din copiii cu vârsta sub trei ani.

Raportul întocmit de Marie Panayotopoulos-Cassiotou (Partidul Popular European și al Democraţilor Europeni) are ca principalǎ temǎ reconcilierea familiilor și perioada de studiu pentru femeile tinere cu copii din Uniunea Europeanǎ. Raportul a fost adoptat în şedinţă plenarǎ în iunie 2007. El prevede aceleași facilitǎţi pentru ingrijirea copiilor ce se aplicǎ și pǎrinţilor care lucreazǎ, precum și posibilitatea unor împrumuturi ușor de obţinut pentru tinerii care îmbinǎ responsabilitǎţile familiale cu o perioadǎ de studiu sau training.

Franța

Din 1 ianuarie 2009, 65.073.482 de persoane locuiesc in Republica Franceza. 62.448.977 din acestea locuiesc in zona metropolitana a Frantei, pe cand restul de 2.624.505 traiesc in teritoriile administrate de Franta din afara continentului european.

La inceputul secolului XX populatia Frantei era scazuta in comparatie cu cea a vecinilor sai si asta in mare parte datorita istoriei tarii.In ciuda acestui fapt, populatia a crescut puternic in urma baby-boom-ului care a urmat celui de-al doilea Razboi Mondial. In timpul “Trente Glorieuses”(Gloriosii Treizeci- 1945-1974) reconstructia tarii si cresterea stabila a economiei au dus la imigrarile din anii ’60, cand multi angajati au importat forta de munca din sudul Europei si Maghreb(nordul Africii).In anii ’70 in Franta au imigrat 1.6 milioane de oameni din Algeria, Tunisia si Maroc. Dupa criza energetica din 1973 legile privind limitarea imigrarii au fost aprobate. In plus, rata natalitatii a scazut considerabil in acest timp.

Din anii ’80, Franta a incetat sa mai fie o tara cu imigrare in masa. Intre timp, rata nationala a natalitatii, dupa ce a continuat sa scada pentru o perioada de timp, a ricosat in anii ’90 si rata curenta a fertilitatii este apropiata cu rata de inlocuire a populatiei. In ultimii ani, imigrantii au contribuit cu un sfert la cresterea populatiei –mai putin decat in majoritatea tarilor europene. Conform unui studiu al INSEE(Institutul National Francez pentru Studii Statistice si Economice) din 2006,”Sporul natural este aproape de 300.000 de persoane, nivel ce nu a fost atins in mai mult de 30 de ani.

Populatia istorica a Frantei metropolitane