Evoluția hârții politice după 1990

Statul reprezinta un teritoriu independent si suveran, in care traieste o populatie care, in cazul statelor moderne, formeaza o natiune (statul national).

Statele sunt delimitate prin frontiere sau granite, care pot fi naturale, de-a lungul unor rauri ( Dunarea, intre Romania si Bulgaria), pe creste muntoase (creasta Anzilor dintre Chile si Argentina) sau conventionale (artificiale), unde elementele naturale lipsesc (granitele rectilinii din Sahara ale statelor Mali, Algeria, Libia, Egipt etc), sau exista considerente social-istorice (granitele multor state federale ale S.U.A. si Australiei).

Granitele de stat pot fi modificate in urma unor conflicte armate (dupa Primul Razboi Mondial), sau prin intelegere (reaparitia granitei dintre Republica Ceha si Slovacia, respectiv, disparitia ei dintre Republica Federala Germana si Republica Democrata Germana, dupa 1989).

Dupa modul de exercitare a puterii de stat, exista republici si monarhii. Republicile pot fi prezidentiale (presedintele statului este si seful executivului, ex. S.U.A.) sau parlamentare (parlamentul detine puterea suprema in stat, ex. Germania, Grecia).

Monarhiile pot fi absolute (ex: Arabia Saudita, unde monarhul este suveran); parlamentare (ex: Belgia, Marea Britanie si Irlanda de Nord, Japonia, unde monarhul este doar o figura de reprezentare) si constitutionale (ex: Bhutan, cu participarea reprezentantilor populatiei la votarea legislatiei).

Statele se pot asocia in uniuni si organisme, in functie de interesele lor politice, economice, traditiile istorice. Una dintre aceste forme este statul federal. Acesta rezulta din asocierea mai multor state, care isi pastreaza o parte din prerogative, altele ca politica externa si apararea fiind exercitate de statul federal (Elvetia, Germania, Federatia Rusa, Statele Unite ale Americii, Brazilia, India).

Harta politica a lumii reprezinta statele independente, teritoriile dependente sau gruparile de state (vezi harta anexata). Cum acestea s-au modificat in permanenta de-a lungul istoriei, si harta politica s-a schimbat mereu.

In Antichitate si in Evul Mediu nu se poate vorbi de state in sensul actual. Au existat teritorii, locuite initial de familii si triburi, din care treptat s-au dezvoltat formatiuni asemanatoare statelor actuale ca, de exemplu, imperiile (Imperiul lui Alexandru Macedon, Imperiul Roman). Acestea si-au modificat adesea limitele teritoriale, de regula in urma unor razboaie.

Astfel, Imperiul Roman a ajuns la cea mai mare dezvoltare la inceputul secolului al ll-lea d.Hr., sub imparatul Traian, cuprinzand Europa de Sud, Anglia, parti din Europa Centrala, Dacia, iar in est ajungand pana la Lacul Caspic si Golful Persic.

In Evul Mediu au existat numeroase imperii, uneori cu intinderi apreciabile, din care s-au individualizat statele actuale. Marile descoperiri geografice, incepand cu sfarsitul secolului al XV-lea, au largit orizontul de cunoastere al marilor puteri europene: Portugalia, Spania, Anglia, Franta s.a.

Noile teritorii explorate au fost luate sub stapanire - uneori cu pretul distrugerii unor civilizatii infloritoare, ca aceea a mayasilor si a incasilor - si ulterior transformate in colonii, in special, in vederea exploatarii bogatiilor naturale (minereuri, lemn s.a.), iar mai tarziu si pentru forta de munca ieftina si piete de desfacere.

Dezvoltarea sistemului colonial de-a lungul secolelor a cauzat numeroase conflicte de interese, iar destramarea lui, incepand in prima jumatate a secolului al XlX-lea, a determinat aparitia unor state noi. Astfel, majoritatea statelor sud-americane a aparut in perioada 1810-1830, in timp ce in alte regiuni ale Globului sistemul colonial a dainuit pana in a doua jumatate a secolului al XX-lea.