Evoluția plantelor în erele geologice

Istoria dezvoltarii plantelor s-a desfasurat o data cu istoria Pamantului. Plantele au evoluat in conditiile de viata create de transformarile prin care au trecut bazinele marine si ariile continentale de-a lungul erelor geologice.

La inceputul istoriei Pamantului, cand s-au format oceanele si marile, s-au delimitat si primele arii de uscat-continentale, de atunci a inceput lupta neantrerupta dintre apa si uscat, dintre fortele interne (care ridicau lanturi de muntii vulcani) si fortele externe (apa si aerul in miscare). Modificarea continua a suprafetelor continentale, care deveneau cand fund de mare, cand inaltimi muntoase sau cimpii intinse acoperite cu ochiuri marine, lacuri si mlastini, a creat o mare varietate de medii in care au trait plantele si animalele stravechi. Corespunzator conditiilor mediului, au variat si plantele si animalele stravechi. Structura si functiile lor s-au modificat aparand forme noi, mai perfectionate, care au imbogatit uimitor vegetatia si fauna Pamantului. Viata trecuta a lasat multe urme pastrate in scoarta Pamantului, cunoscute astazi de noi sub denumirea de fosile. Seriile de strate de la cele mai vechi la cele mai noi constituie paginile imensei carti a istoriei Pamantului, adevarate documente in care oamenii de stiinta au descoperit resturi de plante si animale pastrate de milenii. Aceste urme ale vietii trecute ne dau posibilitatea sa intelegem in ce fel de mediu au trait plantele si animalele stravechi, ce forme si dimensiuni aveau si care era gradul lor de evolutie.

Din vegetatia stinsa au ramas sub forma de fosile, fragmente de tulpini cum sunt cele de Calamites, de Stigmaria, lemn silicifiat, frunze, fructe si alte organe ale plantelor. Pe suprafete rocilor fin granulate s-au imprimat in toata frumusetea si delicatetea lor urmele partilor moi ale frunzelor, ca acelea de artar, de cuisor , de ferigi si ale altor parti din corpul plantelor, de la cele inferioare, care au trait in primele perioade ale erei paleozoice, pana la plantele superioare din timpurile geologice mai noi, asemanatoare plantelor actuale. Astazi prin cercetarile geologilor si ale paleontologilor s-a reusit sa se reconstituie in parte unele plante care au trait in perioadele erelor geologice.

In lungul proces de dezvoltare a lumii vii, fosilele plantelor stravechi sunt verigi fundamentale in lantul evolutiei demonstrand dezvoltarea progresiva a vegetatiei pe Pamant. Studiile indelungate asupra formelor vegetale din trecutul Pamantului dovedesc ca plantele au evoluat de la forme inferioare spre cele superioare, ca a existat o dezvoltare cronologica a diferitelor grupe sistematice de plante, caracteristice perioadelor geologice.

ERA PALEOZOICA

Se considera ca primele forme de viata au fost bacteriile si algele din mediul marin al precambrianului si al carnbrianului, perioada de la inceputul erei paleozoice.

In stratele perioadei urmatoare, ale ordovicianului, s-a descoperit in sisturile bituminoase o alga fosila, avind celulele inconjurate cu o membrana groasa si grupate in colonii foart mici, sub forma de ciorchine, numita Gloeocapsomorpha. Descrierea acestei alge ca si a altora de la inceputul paleozoicului, dovedeste ca lumea plantelor a aparut din cele mai vechi timpuri cu forme de alge unicelulare apoi pluricelulare, deci cu plante talofite care traiau numai in mediul marin.

In acele timpuri, uscatul era lipsit de viata. Intinderile rocilor .

Spre sfarsitul silurianului s-au petrecut puterrnice framantari ale scoartei, continuate apoi in devonian.

Prin ridicarea muntilor, apele marilor s-au retras si au lasat pe suprafetele continentelor din acele vremuri ochiuri de mare in curs de indulclre, tinuturi rnlastinoase, toate acestea constituind noi medii de viata, in care au ajuns algele lasate de apele marine in retragere. Multe alge au pierit, fiind expuse uscaciunii prin locurile care nu se mai acopereau cu apele marine. Alte alge insa au inceput sa se adapteze in mod treptat la conditiile de viata terestra, suferind transformari adanci in functiile lor vitale, in morfologia externa si in structura interna. Astfel s-au dezvoltat tesuturi proprii care sa le susti na corpul s-au format la exterior tesuturi protectoare, precum si organe speciale cu functia de absorbtie a apei cu sarurile minerale. De asemenea s-au format organe pentru schimburile de gaze cu mediul exterior si organe de reproducere care au permis raspandirea germenilor de viata in mediul terestru. In decursul timpului de la sfirsitul silurianului si inceputul devonianulul, multe dintre fostele alge plante acvatice, au reusit sa cucereasca in parte uscatul, prin transformarea si complicarea intregului organism, aparand forme noi de plante, care se ridicau peste ape.

Noile plante apar pe tarmurile marilor ale mlastinilor si ale regiunilor umede, pentru ca mai tarziu, prin adaptari succesive, sa populeze marile intinderi ale uscatului continental.

Primele plante terestre cu tulpini, bine cunoscute, s-au gasit in stratle silurianului superior si ale devonianului inferior.

Ele apartin unei grupe de plante vasculare primitive, care au disparut in mare parte la sfarsitul devonianului mediu.