Factorii care Influențează Dezvoltarea și Amplasarea Agriculturii Mondiale

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Economistul H.Marion spunea: „Numai economia dă omului siguranţa pe-a doua zi”. O subramură a economiei care s-a dezvoltat şi încă se mai dezvoltă pe tot globul pămîntesc este agricultura. Astfel în condiţiile economiei mondiale, agriculturii i-a revenit un rol important înprocesul de dezvoltare a tuturor ţărilor ,În principiu agricultura fiind ce-a care dă omului siguranţă pentru viitor.

Scopul cercetării. Prin acest referat, am vrut să descoper ceea ce este, cum se dezvoltă, „cum se mănîncă” agricultura, dar în primul rînd cum se răsfrînge asupra vieţii oamenilor. Puţin aş fi înţeles legătura acesteia cu celelalte subramuri ale economiei fară o comparaţie evidenţiind aspectele ei în tendinţele statelor dezvoltate ale lumii.

Sarcinile referatului. În această lucrare am vrut să evidenţiez, în limita surselor disponibile, modul de organizare şi funcţionare a Băncii Naţionale a Moldoveifactorii care au contribuit la dezvoltarea şi amplasarea agriculturii în diferite regiuni, rolul acesteia în cadrul economiei pe Terra, şi nu în ultimul rînd, tangenţele ei cu fenomenul de dezvoltare

Obiectul investigat. Obiectul investigat în referat este agricultura,sub toate aspectele inclusiv funcţiile,premisele si perspectivele pentru viitorul apropiat.

Subiectul cercetări. Agricultura este o ramură exterm de dezvoltată în toate regiunile globului.Prin activitatea ei se menţin condiţiile necesare unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi al producţiei, cît şi preţuri interne stabile.

Metodologia cercetării. În procesul de cercetare am utilizat deducţia, pornind de la informaţia generală privind agricultura. Am analizat doar informaţia din literatura de specialitate.

Baza informaţională. Evidenţierea mai amanunţită a particularităţilor, structurii şi factorilor de dezvoltare şi amplasare a agriculturii am extras-o din literatura de specialitate.

Structura referatului, destinaţia. Referatul este împărţit în 2 capitole, primul reflectînd aspectele teoretice privitor la agricutura mondială, al doilea capitol descriind tematica de bază a referatului.

Cap.1 ASPECTE TEORETICE CU REFERINŢĂ LA AGRICULTURĂ

1.1 CARACTERISTICA AGRICULTURII MONDIALE ŞI IMPORTANŢA ECONOMICĂ

Agricultura este una dintre primele activităţi sociale şi economice ale omului apărută cu circa 10-16 mii de ani în urmă. În multe regiuni şi pănî astăzi reprezintă ocupaţia principală a locuitorilor (China,India,Vietnam,Thailanda,Kenya,Guineea,Rwanda,Sudan,Ghana etc.), iar în unele ţări antrenează peste 90% din populaţia ocupată (Burundi-93,6%, Bhutan-93%,Niger-90%).

Agricultura este cea mai veche şi singura formă productivă de amenajare a spaţiului geografic în scopul obţinerii resurselor de hrană şi a vestimentaţiei,pentru aceasta practicîndu-se păstoritul,cultivarea plantelor agricole,perfecţionîndu-se uneltele agricole,procedeele tehnice şi biologice.În statele înalt dezvoltate o persoană angajată în agricultură poate hrăni încă 12 oameni-în Franţa, 31- în SUA,în CSI-4 oameni. În opinia specialiştilor,în condiţiile actuale ale dezvoltării tehnicii,Pămîntul poate hrăni 12 miliarde de locuitori.Activitatea agricolă reărezintă o modalitate concretă de valorificare a factorilor mediului natural,adaptîndu-se la condiţiile naturale proprii regiunilor şi exercitînd o acţiune asupra unui număr restrîns de plante de cultură sau de elemente ale şeptelului,modelînd mediul în care acestea se dezvoltă,aplicîndu-se tehnologii moderne,rezultatele selecţiei etc., dar, totodată ţinîndu-se cont de protejarea mediului înconjurător şi menţinerea echilibrului ecologic,scopul final al acestor eforturi fiind obţinerea unei producţii mari şi de bună calitate. În vederea soluţionării problemei globale a alimentaţiei prin sporirea productivităţii culturilor şi animalelor,activitatea ştiinţifică a umanităţii a fost orientată spre crearea unor culturi noi prin hibridizare sau aplicarea unor metode noi,oferite de cercetarea genetică privind creşterea rezistenţei la frig sau secetă,modificările antropice ale bilanţuilui hidric prin drenaje sau irigaţii,folosirea raţională a terenurilor agricole prin aplicarea asolamentelor şi practicarea culturilor intensive ceea ce a condus la o dependenţă mai mică a agriculturii faţă de factorii de mediu şi în special cei climatici.În a doua jumătate a secolului al XX-lea au fost create complexe agroindustriale,unde se aplică tehnologii intensive,cum ar fi creşterea potenţialului productiv al solurilor ş.a.

Sarcina de bază a agriculturii mondiale este sporirea continuă a volumului de producţie obţinută ce ar asigura o populaţie mereu în creştere.Pentru realizarea acestui obiectiv există 2 căi de dezvoltare a agricuturii: intensivă şi extensivă. Dezvoltarea agriculturii are cauze bine determinate,una dintre ele reprezentînd-o creşterea explozivă a populaţiei globului,de care este strîns legată problema alimentară.Agricultura trebuie să asigure,în aceste condiţii, hrana populaţiei globului,cu toate că producţia agricolă este inegal repartizată pe diferite zone ale globului,ceea ce generează şi menţine puternice decalaje sub aspectul posibilităţilor de alimentaţie.

Cap.2 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ DEZVOLTAREA ŞI AMPLASAREA AGRICULTURII MONDIALE

2.1 PREMISELE NATURALE DE DEZVOLTARE A AGRICULTURII

Agricultura este un sector economic influenţat de condiţiile climatice,relief,sol,surse de apă.Aceşti factori fizico-geografici intervin,de regulă,direct şi activ asupra agriculturii. Climatele prin caracterul lor zonal ,se transpun într-o zonalitate a culturilor agricole; ele pot permite o agricultură continuă (în zonele intertropicale şi subtropicale umede) sau o agricutură sezonieră (în toate nuanţele climatului temperat şi, parţial, subpolar), iar în climatele reci-cu o medie termică lunară sub +40 C şi în cele excesiv de aride-o agricutură protejată şi irigată.Fiecare plantă de cultură, pe durata vegetaţiei, depinde de constanţa termică,de optimul termic şi de pragurile biologice ale dezvoltării ,de îngheţurile timpurii ş.a. Fiecare plantă are o limită de uscăciune şi un optim hidric.Cunoaşterea cantităţilor de precipitaţii medii anuale ,lunare şi repartiţia lor pe toată durata perioadei de vegetaţie stau la baza măsurilor de combatere a secetei şi a altor lucrări