Factorii genetici și modificările climei

1. INTRODUCERE

Clima este efectul pe termen lung al radiatiei solare asupra suprafetei variate si asupra atmosferei Pamantului, care se manifesta prin schimbari ale factorilor atmosferici in timp ce acesta se roteste.

Cel mai bine poate fi înteleasa ca media schimbarilor de temperatura anuale combinata cu media precipitatiilor dintr-o anumita zona geografica.

Uscatul si marea fiind foarte diferite, reactioneaza diferit cu atmosfera terestra, unde masele de aer circula permanent. Variatiile zilnice ale factorilor meteorologici dintr-o anumita zona geografica constituie VREMEA, in timp ce CLIMA este sinteza pe termen lung a acestora.

Vremea este determinata de valorile factorilor meteorologici: temperatura, umididatea aerului, directia si viteza vantului, presiunea atmosferica, turbulenta aerului, cantitatea si felul precipitatiilor. Acesti factori se masoara cu instrumente specifice – termometre, barometre, hidrometre, giruete s.a. Valorile masurate pe perioade lungi de timp (ani sau decenii) prelucrate statistic ne dau informatii despre clima unei regiuni.

Climatul reprezinta ansamblul caracteristicilor elementelor climatice ale unui anumit teritoriu, bine precizat, caracterizate printr-o anumita omogenitate si specificitate.

Cuvantul CLIMA vine din limba greaca, unde klima inseamna inclinatia soarelui. Clima este influentata in principal de radiatia solara si variatiile sale anuale, de latitudine, dar si de structura complexa a atmosferei, de altitudine, de apropierea de ocean sau de mare, de formele de relief (mai ales muntii si dealurile).

Climatologia este stiinta care se ocupa cu studiul climei, cu identificarea si definirea tipurilor de clima.

Clima are efecte profunde asupra tuturor formelor de viata de pe Pamant, microorganisme, plante, insecte, animale, pasari si oameni. Activitatea oamenilor poate afecta clima prin:

- modificarea scoartei terestre

- taierea padurilor

- secarea lacurilor, baltilor si mlastinilor

- poluarea industriala.

Cele mai periculoase modificari climaterice produse de om sunt cele datorate poluarii industriale in atmosfera cu bioxid de carbon si cu freon. Poluarea cu bioxid de carbon in cantitati foarte mari produce efectul de sera, adica incalzirea excesiva a atmosferei, iar poluarea cu freon afecteaza stratul protector de ozon din paturile inalte ale atmosferei care ne apara de radiatiile ultraviolete.

2. RADIATIA SOLARA. BILANTUL RADIATIV CALORIC

SI COMPONENTELE SALE

2.1. Radiatia solara

Aproape toate procesele geofizice si biofizice care au loc la suprafata Pamantului si in atmosfera, datoreaza radiatiei solare energia necesara declansarii si evolutiei lor ulterioare in timp si spatiu. Rolul determinant pe care energia radianta solara il joaca in geneza diferitelor tipuri de clima, reiese si din faptul ca in absenta ei, ceilalti factori climatogeni nu pot actiona.

Actiunea climatogenica a factorilor radiativi se desfasoara sub influenta factorilor astronomici ce conditioneaza intensitatea radiatiei solare si repartitia sa pe suprafata terestra. Factorii astronomici sunt: distanta fata de Soare, variatiile minore ale activitatii solare pe parcursul unui an, sfericitatea Pamantului, inclinarea casei sale fata de planul de rotatie in jurul Soarelui, parametrii miscarilor de rotatie si de revolutie ale Pamantului.

Cantitatea de energie primita de catre Pamant este determinata de distanta fata de Soare si in foarte mica masura de fluctuatiile periodice si neperiodice ale activitatii solare. Totalitatea fluxurilor radiative ce strabat atmosfera terestra constituie factorii radiativi, factorii climatogenici fundamentali.

Repartitia radiatiei solare globale (totale)

Media anuala a radiatiei globale inregistreaza valori sub 600 kcal/cm2/an in zonele polare si de 60 – 80 kcal/cm2/an in zonele subpolare. Zonele temperate primesc in medie, anual, circa 80 – 130 kcal/cm2/an. Valoarea medie anuala a radiatiei solare globale este pentru Romania, de circa 120 kcal/cm2. In zonele subtropicale, valorile medii se situeaza intre 130 – 150 kcal/cm2/an. Cele mai ridicate valori se inregistreaza in zonele tropicale, cu umezeala scazuta a troposferei si in special nebulozitate redusa (150 – 200 kcal/cm2/an). In zonele subecuatoriale si ecuatoriale, umezeala si nebulozitatea ridicata fac ca radiatia globala medie primita pe parcursul unui an, sa fie mai scazuta decat cea receptata in zonele tropicale (140 – 170 kcal/cm2/an).

Datorita unei suprafete mai mari ocupata de uscat, implicit unor umezeli mai scazute a aerului si unei nebulozitati mai scazute decat cele din emisfera sudica, in emisfera nordica, valorile medii anuale sunt in general mai ridicate cu cca. 10 kcal/cm2 decat valorile receptate de respectivele zone climatice ale emisferei sudice. Cele mai ridicate medii anuale ale radiatiei solare globale se inregistreaza in zonele tropicale si chiar subtropicale din America Centrala si respectiv America de Nord (Podisul Mexicului si Arizona), cu valori de peste 200 kcal/cm2, iar in zonele aride din Nordul Africii, Peninsula Arabica si Sudul Podisului Iranului, de peste 210 kcal/cm2.

Recordurile pentru intreaga planeta sunt inregistrate in Sudul Egiptului si Nordul Sudanului si in Hedjaz, cu medii anuale de peste 220 kcal/cm2/an.

Valori mai scazute decat cele specifice zonei tropicale se inregistreaza in teritoriile din S si S – E Asiei, aflate in aria climatului musonic, unde sezonul cald, in care predomina musonul de vara, dinspre oceane, este excesiv de umed si cu nebulozitate ridicata. Umezeala ridicata a aerului si nebulozitatea ridicata fac ca in cele mai umede zone ecuatoriale (Amazonia sau aria Golfului Guineei) valorile medii anuale ale radiatiei globale se coboare sub 150 kcal/cm2.

Cele mai mari si cele mai reduse valori medii lunare se inregistreaza in lunile in care se produc solstitiile, iunie si decembrie, luna iunie fiind luna de maxim pentru emisfera Nordica si de minim pentru emisfera Sudica, iar decembrie, luna a valorilor medii cele mai ridicate pentru emisfera Sudica si a valorilor cele mai scazute, in emisfera Nordica.

Valorile medii ale radiatiei solare globale in luna decembrie este de la 0 kcal/cm2, la nord de latitudinea nordica de 70˚, unde in aceasta luna este noapte polara. Pe oceanele temperate si subpolare sudice, in acesta luna se primeste in medie o cantitate de 10 – 12 kcal/cm2, iar in Antarctica, unde predomina regim anticiclonic, cu timp senin, peste 14 kcal/cm2. Dar cantitatea de radiatie globala primita de suprafata Antarcticii se pierde aproape in totalitate prin reflexie de pe suprafata ghetii si a zapezii. In aceasta luna, in Centrul si Nordul Australiei se primeste in medie o cantitate de peste 15 kcal/cm2, iar in Sudul Africii, in Desertul Kalahari si in America de Sud, la est de Anzi, in Gran Chaco, se recepteaza in medie, peste 20 kcal/cm2.

Valorile medii ale radiatiei solare globale in luna iunie prezinta o zonalite latitudinala evidenta doar in emisfera sudica. Emisfera nordica, cu intinse arii continentale si predominanta a unor importanti curenti oceanici, reci sau calzi, cu directie in sensul longitudinii, prezinta o distributie variata, in care se impun relevant si caracteristicile suprafetei active.

Ariile cu valori medii lunare de peste 20 kcal/cm2 sunt mai numeroase si mai extinse decat cele inregistrate in luna decembrie in emisfera sudica. In zona polului nord se inregistreaza peste 20 kcal/cm2, in zonele subpolare si temperate se inregistreaza in jur de 14 – 16 kcal/cm2, facand exceptie ariile ciclonale din Atlanticul de nord si Pacificul de nord, unde se inregistreaza sub 8 kcal/cm2, in ariile centrale, aride, ale Americii de Nord si Asiei. In zonele subtropicale se inregistreaza peste 18 kcal/cm2. In zonele tropicale, in Nordul Africii, in Asia de S - V si in Nordul Podisului Mexican se inregistreaza peste 20 kcal/cm2, iar in zonele climatului musonic, din Asia de Sud si S – E, datorita musonului de vara, sub 12 kcal/cm2. In emisfera sudica, valorile medii lunare ale radiatiei solare globale ale lunii iunie scad constant, din zona tropicala, spre cea polara, unde, in conditiile noptii polare, ajung la 0 kcal/cm2.