Fenomene climatice de risc de durată medie - Furtunile de praf și de nisip

Definirea furtunilor de praf și nisip

Furtunile de nisip și praf sunt hazarde meteorologice comune în regiunile aride și semi-aride. Acestea sunt de obicei cauzate de furtuni - sau de gradienți de presiune puternici asociați cu cicloni - care măresc viteza vântului pe o zonă largă. Aceste vânturi puternice ridică cantități mari de nisip și praf din solurile uscate în atmosferă, transportându-le la sute până la mii de kilometri distanță. (WMO)

Fig 1 - Furtună de nisip deasupra Mării Roșii surprinsă de satelitul Sentinel-3A (25 iulie 2016)

(sursa:https://www.copernicus.eu/en/media/images/dust-storm-over-red-sea)

Modul de formare

Furtunile de nisip și praf apar de obicei atunci când vânturile puternice ridică cantități mari de nisip și praf din solurile uscate și lipsite de vegetație în atmosferă. (WMO)

Acestea se formează, de obicei, la sfârșitul primăverii și începutul verii emisferei respective, fenomenele fiind mai intense atunci când apar la sfârșitul unei perioade secetoase. (Trandafir - Pancu, 2010)

Fig 2 - Tipuri de transport a particulelor

(sursa: https://uneplive.unep.org/redesign/media/docs/assessments/global_assessment_of_sand_and_dust_storms.pdf)

Termenul furtună de nisip este folosit cel mai adesea în contextul furtunilor din deșert, în special în deșertul Sahara, când, pe lângă particulele fine, o cantitate considerabilă de particule mai mari de nisip sunt suflate aproape de suprafața terestră.

Termenul furtună de praf este folosit de obicei atunci când particulele fine sunt suflate la distanțe mari, și mai ales atunci când furtuna afectează zonele urbane (fig. 3). (https://en.wikipedia.org/wiki/Dust_storm)

Fig 3 - Furtuna de praf în zona Nilului

(sursa: https://public.wmo.int/en/our-mandate/focus-areas/environment/SDS)

Localizarea geografică

Cele mai extinse zone cu intensități mari de praf, care provin atât din surse naturale, cât și din surse antropice, sunt situate în emisfera nordică, în principal într-o „centură de praf” largă care se extinde de pe coasta de vest a Africii de Nord, peste Orientul Mijlociu, Asia Centrală și de Sud, până în China.

Repartiția geografică a furtunilor de praf și de nisip este legată, în primul rând, de regiunile semi-aride, unde cantitatea medie anuală de precipitații este cuprinsă între 100 și 200 mm/an. Printre acestea, pot fi amintite: Asia Centrală, Deșertul Gobi și NV Chinei; Podișul Marelui Bazin, Podișul Colorado; Deșertul Atacama și pampasurile uscate din Argentina; deserturile din V continentului Australian( Marele Deșert de Nisip, Deșertul Gibson, Marele Deșert Victoria). (fig. 4)

În Europa, astfel de fenomene sunt caracteristice îndeosebi sudului și centrului Ucrainei și sudului părții europene a Rusiei.

În România, furtunile de praf sunt asociate Suhoveiului, care afectează regiunile din S și E țării, îndeosebi Bărăganul și S Moldovei. (Trandafir - Pancu, 2010)