Fenomene de Risc din Arealul Municipiului Suceava

a. Terminologie

În literatura de specialitate se utilizează diferiţi termeni diverşi de cuantificare a pierderilor materiale şi umane determinate de fenomenele naturale periculoase sau extreme (hazarde, riscuri, dezastre, calamităţi etc).

Hazardul este un concurs de împrejurări (favorabile sau nefavorabile) a căror cauză rămâne necunoscută, o întâmplare neprevăzută, neaşteptată (joc de hazard) (DEX). După Dicţionarul IDNDR (1992), hazardul reprezintă un eveniment ameninţător, sau o probabilitate de apariţie într-o regiune şi într-o perioadă dată a unui fenomen natural cu potenţial distructiv mare pentru om, societate şi mediu. Hazardele climatice sunt „fenomene climatice aleatoare de mare amploare, care sugerează mai mult condiţiile” lor genetice întâmplătoare, cu urmări subînţelese, ceva ce pare de neexplicat şi deci, greu de prevăzut (Bogdan O., Niculescu E., 1999). Hazardele climatice se pot confunda uneori cu fenomene climatice extreme, deosebirea dintre cele două noţiuni constând în faptul că hazardul pune accent pe cauză, iar riscul pe consecinţele potenţiale probabile.

Conform Dicţionarului IDNDR (1992), riscul reprezintă potenţialitatea hazardului (deci a cauzei) de a produce dezastre (consecinţe), sau numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube asupra proprietăţilor şi întreruperea activităţilor economice în timpul unei perioade de referinţă şi într-o regiune data, pentru un fenomen particular.

b. Clasificarea riscurilor climatice din arealul municipiului Suceava

Deşi criteriile de clasificare sunt foarte diverse (zonei climatice, vitezei de declanşare, elementului declanşator, pierderi totale etc), am utilizat criteriul sezonului de manifestare, conform căruia am identificat următoarele fenomenele climatice de risc:

1. riscuri climatice din perioada rece a anului (valurile de frig şi inversiunile termice, îngheţul, bruma, poleiul, chiciura, viscolul, ninsorile abundente şi stratul de zăpadă);

2. riscuri climatice din perioada caldă a anului (valurile de căldură, furtunile de vară cu sau fără grindină sau trăsnete, incendiile naturale, ploile sau aversele torenţiale etc.);

3. riscuri climatice posibile tot anul (fenomene de uscăciune şi secetă, excesul de umiditate, vânturile violente).

c. Riscurile climatice din perioada rece a anului

Valurile de frig şi singularităţile termice negative

În timpul unui an, mediile lunare ale temperaturilor minime zilnice sunt negative din decembrie până în martie. Cele mai mici valori medii ale temperaturilor minime zilnice se înregistrează în ianuarie, respectiv -18,1°C.

Riscurile asociate valurilor de frig şi singularităţilor termice negative sunt numeroase. Cel mai afectat este organismul uman, deşi acesta dispune de un anumit potenţial de adaptare la temperaturi scăzute (comportamentul a frigore). De asemenea, perioadele cu temperaturi scăzute afectează aparatul respirator şi aparatul cardiovascular. Totuşi, majoritatea victimelor provin din categoria persoanelor fără adăpost, moartea survenind mai ales prin îngheţ.

De asemenea, un număr considerabil de decese se datorează intoxicaţiilor cu monoxid de carbon sau incendiilor, produse ca urmare a funcţionarii sau utilizării necorespunzătoare a instalaţiilor de încălzit. Temperaturile foarte scăzute perturbă şi activitatea economico-socială, prin îngreunarea transporturilor (mari dificultăţi la pornirea autovehiculelor, îngheţul carosabi1ului, contracţia şinelor de cale ferată), prin scăderea tensiunii în reţeaua de alimentare cu gaze naturale etc.

Inversiunile de temperatură, sunt în strânsă legătură cu valurile de frig, accentuând răcirile din vecinătatea suprafeţei terestre. Riscul asociat inversiunilor termice se datorează valorilor mari ale frecvenţei, duratei şi, cu deosebire, ale intensităţii acestora.

Riscurile asociate inversiunilor termice sunt reprezentate, în principal, de atingerea unor temperaturi foarte scăzute, respectiv de apariţia ceţii persistente.

Vulnerabilitatea faţă de inversiunile termice este ridicată de-a lungul culoarului Sucevei şi mult mai redusă în oraşul propriu-zis.

Din analiza temperaturilor minime absolute s-a constatat că lunile de toamna şi iarnă au favorabilitatea de producere a inversiunilor termice ridicată, datorită influenţei anticiclonale, datorită topirii stratului de zăpadă (pentru care suprafaţa terestră consumând căldură, se răceşte, astfel răcindu-se şi stratul inferior al atmosferei), datorită înregistrării în această perioadă a ceţii şi receptării, de către sectoarele mai înalte a maselor de aer calde şi umede a circulaţiei vestice, mai ales toamna. În perioada aprilie-septembrie favorabilitatea producerii inversiunilor termice este mai mică, diferenţele termice nedepăşind 2.8C.

Îngheţul şi bruma

Bruma reprezintă o depunere de cristale foarte fine de gheaţă (cu dimensiuni între 1-5 mm), în formă de solzi, ace, pene sau evantaie, observată pe sol şi pe obiectele de la sol a căror suprafaţă este răcită suficient (sub 0° C) pentru a putea produce condensarea solidă a vaporilor de apă din aer. Se formează toamna, iarna si primăvara, în timpul nopţilor senine şi calme, când temperatura suprafeţei devine negativă. Condiţiile optime de producere a brumei sunt:

- regim anticiclonic (presiune atmosferică ridicată);

- timp senin şi calm (sau cu vânt slab, sub 2 m/s);

- umezeală relativă ridicată (peste 80 %);

- temperaturi negative în aer, la –2 sau –3 °C, observându-se intensitatea maximă a depunerilor.

Temperatura scăzută a obiectelor pe suprafaţa cărora se depune bruma este cauzată, cel mai adesea, de procesele de răcire asociate unei radiaţii terestre foarte intense, fapt pentru care intervalul optim de formare a brumei este plasat în cursul nopţii şi dimineaţa devreme, în preajma răsăritului Soarelui. Bruma reprezintă un fenomen meteorologic care nu poate fi separat de răcirea vremii, respectiv de îngheţ, fapt pentru care cele două, îngheţul şi bruma., trebuie analizate împreună. În anotimpurile de tranziţie, în condiţiile unor advecţii de aer rece dinspre V, NV, N sau NE Europei, se produc îngheţurile şi brumele timpurii de toamnă şi cele târzii de primăvară.