Fenomenul de îmbătrânire demografică a populației României după 1950

1.Problematica fenomenului de îmbatrânire demografica

Variatia continua în timp e fenomenelor demografice determina modificarea tot continua a structrii pe vârste si sexe a unei populatii în sensul cresterii ponderii unor grupe de persoana si reduserii corespunzatoare a ponderii altor grupe fata de total populatie.

Îmbatrânirea demografica reprezinta un proces care presupune schimbarea structurii pe vârste a unei populatii, prin cresterea importanta a proportiei vârstnicilor în populatia totala, în detrimentul proportiei tinerilor, ca tendinta ferma si de lunga durata, cu numeroase implicatii în toate sferele activitatii umane.Îmbatrânirea demografica nu se confunda cu îmbatrânirea individuala a fiecarei persoane,numita senescenta si nici cu cresterea duratei medii a vietii,a longevitatii.

În toate tarile dezvoltate s-au intensificat, îndeosebi dupa cel de al doilea razboi mondial, mutatiile în structura de vârste, accelerându-se astfel procesul de îmbatrânire demografica al populatiei: ponderea tinerilor a scazut continuu, crescând în schimb cea a vârstnicilor

Majoritatea studiilor si modelelor întreprinse în aceste tari au demonstrat ca principala cauza a îmbatrânirii demografice este scaderea de lunga durata a natalitatii si mai putin cresterea sperantei de viata la nastere. Într-adevar marimea ponderii populatiei vârstnice este provocata de diminuarea succesiva a efectivelor generatiilor ce se adauga populatiei existente si mai putin de scaderea mortalitatii, respectiv cresterea duratei medii a vietii care afecteaza toate vârstele si care, în final, determina cresterea numarului persoanelor vârstnice.

În România,procesul de îmbatrânire demografica s-a accentuat treptat,În 1992,populatia vârstnica reprezenta 16,9 % din totalul populatiei pe intervalul 60 ani si peste 18% pentru intervalul 65 ani si peste.În 1998,populatia de 60 de ani si peste era de 18% iar pentru anul 2000,19 – 20%.Se apreciaza ca numarul persoanelor în vârsta se va tripla pâna an 2030 si majoritatea cresterii se va produce în tarile în curs de dezvoltare.

Înainte de 1990,îmbatrânirea demografica era în România mai redusa decât în cele mai multe dintre tarile europene,pentru ca nivelul natalitatii se situa la valori superioare mediei europene.În conditiile scaderii dramatice a nataltatii în anii 1990 si a mentinerii acesteia la un nivel foarte scazut,îmbâtrânirea demografica s-a accelerat si ne situam în apropierea tarilor cu cele mai ridicate niveluri.În prezent,populatia României nu este imbatrânita,însa pe fondul scaderii natalitatii,aceasta este doar o tranzitie spre o populatie îmbatrânita.

Îmbatrânirea demografica este mai vizibila în mediul rural,unde aproape 19% din populatie a depasit vârsta de 65 ani si peste iar în totalul populatiei feminine rurale,ponderea femeilor de vârsta a treia este de 21,7%.

Se preconizeaza ca ponderea populatiei de 65 de ani si peste va creste numeric pâna în 2015,astfel ca in mai putin de doua decenii,fiecare al 5 lea locuitor al României va intra în categoria vârstnicilor.

2.Factorii care influenteaza procesul de îmbatrânire demografica

Exista numerosi factori care au avut influenta asupra accentuarii fenomenului de îmbatrânire a populatiei.

Principala cauza a îmbatrânirii demografice este tranzitia la un nou regim de reproducere a populatiei, de la regimul traditional, caracterizat prin rate înalte de natalitate si mortalitate, la regimul modern, cu rate scazute de natalitate si mortalitate.

Pe de o parte, reducerea natalitatii a fost consecinta diminuarii continuie a fertilitatii, care a condus la “contractia” bazei piramidei vârstelor. Pe de alta parte, scaderea mortalitatii la toate grupele de vârsta a determinat cresterea duratei medii a vietii si implicit “îngrosarea” vârfului piramidei.

Dintre factorii economico sociali cu un rol esential în scaderea fertilitatii în tarile dezvoltate precizam:

- Scaderea ponderii gospodariilor agricole traditionale, caracterizate printr-o fertilitate înalta, necesara atât pentru activitatea productiva, cât si pentru asigurarea securitatii persoanelor vârstnice;

- Emanciparea femeilor, accesul la învatamânt de toate gradele si atragerea lor în activitatile neagricole;

- Exigentele sporite ale parintilor relativ la cresterea si educarea copiilor, care necesita timp si cheltuieli importante;

- Extinderea asigurarilor sociale, mai ales a regimurilor publice de pensii si a instititiilor de îngrijire a persoanelor vârstnice dependente, care au redus rolul copiilor în sustinerea parintilor la batrânete;

- Cresterea timpului liber, accesul la divertisment cât mai variat si la mijloace moderne de transport colectiv si individual, dorinta persoanelor adulte si a familiilor lor de a beneficia de aceste facilitati