Geografia Industriei Aurului

Totalitatea minereurilor ce prezinta valoare economica se numesc substante minerale utile. Cea mai mare parte dintre ele sunt in acelasi timp si materii prime, caci prin prelucrarea industriala se incorporeaza in produsul finit, cu care prilej isi schimba si forma si totodata ele sunt si o resursa naturala pentru care se foloseste denumirea de resurse minerale, sau un cuvant mai generalizat, acela de bogatii minerale.

Punerea lor in valoare, prin extractia din subsol, se face de catre industria miniera, care foloseste o gama intreaga de procese tehnologice adecvate.

In zilele noastre, cresterea continua a numarului populatiei globului si perfectionarea neincetata a tehnicii solicita o crestere tot mai mare a consumului de substante minerale utile,ceea ce determina o adevarata “expansiune miniera” neincetand aplicarea unor noi metode de cercetare si exploatare, de preparare si industrializare.

La nivel mondial, insa, industria miniera este foarte diferentiata ca nivel tehnic. Multe din produsele subsolului sunt antrenate in circuitul comertului mondial. Aproape jumatate din volumul comertului mondial il ocupa combustibilii ( hidrocarburile si carbunii ) urmate de fier si alte metale.In tarile dezvoltate din punct de vedere economic, industria miniera are o pondere foarte ridicata, aceasta fiind in acelasi timp mari consumatoare de asemenea materii prime. Industria miniera constitiue in orice tara acolo unde se gasesc asemenea resurse o ramura cheie a economiei.

Din punct de vedere al utilizarii economice aceste metale se pot grupa in : minerale utile metalice ( care la randul lor se impart in minerale feroase si minerale neferoase ) si minerale utile nemetalifere. Din cadrul mineralelor neferoase fac parte minereuri de baza sau colorate , usoare , minereuri nucleare si pretioase sau nobile : aur, argint si minereuri platinice.

AURUL.NOTIUNI GENERALE

Aurul a fost cel dintai metal cunoscut si folosit cu multe milenii i.e.n. datorita proprietatilor ce le are : este inalterabil si se gaseste in stare native. Popoarele antice isi confectionau din el bijuterii si alte podoabe. Inca din acele indepartate vremuri a aparut tendinta de acaparare a surselor din aur. Expeditiile lui Darius,Alexandru Macedon, ocuparea Daciei de catre romani, iar mai tarziu actiunile atator conchistadori au constituit exemple in acest sens. ”Febra aurului” a insemnat, asadar, goana dupa imbogatire. In acelasi timp acest metal a jucat un rol principal in istoria monetara, mai ales la incepand cu a doua jumatate a secolului trecut, cand cea mai mare parte a statelor au adoptat monometalismul aur ca baza a sistemului monetar national.

Utilizarile aurului sunt variate dupa cum este vorba de aur rafinat, in aliaje sau compusi chimici.

Aurul rafinat se numeste aur fin. Este foarte pur, continand 99,99% aur( adica aur de 24 carate ). Caratul indica, deci, proportia continutului de aur din aliajele sale, exprimandu-se sub forma de parti aur la 24 parti aliaj. Asa de exemplu, aurul de 12 carate contine numai 50% aur iar cel de 18 carate 75% aur. Mai frecvent se intalneste aurul de 18 carate si cel de14 carate, acesta din urma aliat cu argintul ( in proportie de 41,65% ) si aurul ( 58,35% ). Pentru unitatea de masura a masei se foloseste uncia monetara care pentru metale pretioase este egala cu 31,103 479 grame. Aurul fin este intrebuintat la aliaje, la acoperiri galvanice, in aparatura razelor X, in laborator, ca moneda internationala ( echivalent monetar ), ceea ce face ca o mare parte a aurului extras sa fie pastrat sub forma de rezerve pentru a putea fi folosit in relatiile financiar-valutare internationale.