Glaciația Riss în Carpați

CARACTERISTICI GENERALE ALE CARPATILOR

Muntii Carpati reprezinta un lant muntos,apartinand marelui sistem muntos central al Europei.

Carpatii cuprinsi intre bazinul Vienei si Defileul Dunarii formeaza un arc cu o lungime de 1500 km in Austria, Cehia, Slovacia Polonia, Ungaria, Ucraina ,Romania si Serbia.

Cel mai inalt varf al intregului lant Carpatic este varful Gerlachowsky, 2655 m, in Slovacia, iar in Romania este varful Moldoveanu avand 2544 m, situat in muntii Fagaras din Carpatii Meridionali.

Spre deosebire de Alpi, Carpatii au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se prezinta sub forma unor suprafete intinse,acoperite cu pajisti.

Carpatilor le apartine si cel mai mare lant vulcanic din Europa. Alaturi de rocile cristaline si eruptive o mare extensiune o au rocile sedimentare, care dau un relief cu pante domoale.

Clima Carpatilor este continentala iar precipitatiile cresc in raport cu altitudinea. Vegetatia este dispusa in etaje(pajisti alpine sus, paduri de conifere si faget pe pante si pe inaltimile mai mici).

Din Carpati izvorasc:Vistula, Nistrul,Tisa,Prutul, Siretul, Muresul,Oltul,s.a.

DEFINITIE

GLACIATIUNE=deriva din latinescul “glaciatus” care inseamna inghetat; perioada de timp in care,datorita racirii climei se formeaza si inainteaza ghetarii, care formeaza suprafete intinse ale Pamantului;

In Carpatii Europei se cunosc doua faze principale: Riss si Wurm.

SCURTA PREZENTARE

(Glaciatia)

In etajul alpin,uneori chiar si in partea superioara a celui forestier din unele masive carpatice, pot fi identificate forme de relief si depozite a caror geneza impune admiterea modelarii glaciare in una sau doua faze.

Dupa o scurta perioada de oscilari privind existenta de forme tipic glaciare in Carpati (P.Lehman, G.Primics,B. Inkey,L.Mrazec), urmeaza o suita de studii efectuate de catre Emm. de Martonne (1899-1907) in Carpatii Meridionali,prin care se confirma prezenta reliefului glaciar.La baza studiilor au stat ridicarile topografice,la scari mari, ale unor circuri(Gauri si Calcescu din Parang),precum si cartari detaliate ale formelor glaciare din Retezat,Parang si Fagaras. Un moment important,care aduce precizari si in ceea ce priveste formatiunile acumulative glaciare, l-a constituit gasirea morenei din valea Soarbele,situata la 1400 m altitudine si apoi a altora.Totodata Emm. De Martonne analizeaza si cauzele glaciatiunilor,limitele si fazele acestora, dand o prima sinteza asupra acestui fenomen din Carpati.

Ulterior se extind contributiile cu caracter de sinteza(L.Sawicki, 1912; Th. Krautner, 1929, S.Pawlowski, 1936) fiind reluate si studiile locale in Bucegi(H.Wachner,1929), in Caliman(L.Somesan,1932) si in Rodna(T.Morariu, 1940).