Hazardele Naturale și Antropice

Hazardele = sunt evenimente produse de fenomene cu putere distructivă, care afectează atât mediul natural cât şi activitatea omului

Fenomenele pot fi naturale ( se produc independent de activitatea oamenilor) şi antropice (datorită activităţilor necorespunzătoare de utilizare a spaţiului geografic)

A. HAZARDELE NATURALE

I. Hazardele naturale endogene

Seismele

Sunt mişcări bruşte ale plăcilor tectonice determinate de eliberarea bruscă a unor tensiuni acumulate sub formă de forţe elastice.

În România se produc anual ≈ 500 de cutremure , majoritatea de mică intensitate, afectând ≈50% din suprafaţa ţării.

Principala arie seismică este regiunea seismică Vrancea din sectorul Carpaţilor de Curbură, unde seismele se produc datorită contactului dintre microplăcile Mării Negre şi Dobrogei; Transilvană; Moldavă; Moesică.

Sunt seisme intermediare cu hipocentrul situat la adâncimi de 70-160 km, având magnitudini mici şi medii dar uneori şi magnitudini mari: 7,8 pe scara Richter 26.11.1802, 7,4 pe scara Richter în 10. 11. 1940, 7.2 pe scara Richter 04.03.1977 ( 1570 morţi, 11 500 răniţi, 28 de clădiri prăbuşite, cele mai afectate localităţi Bucureşti şi Zimnicea pagube 2 miliarde dolari).

Alte arii seismice: Făgărăşană, Bănăţeană(Danubiană) - 1991, Pontică, Transilvană, de NV, unde se produc seisme cu magnitudine mică (< 5 pe scara Richter), fiind seisme superficiale cu hipocentrul la adâncimi de 5-30 km.

Determină alte procese: alunecări de tern, prăbuşiri, rupturi şi denivelări ale scoarţei terestre, modificarea cursurilor unor râuri, modificarea pânzei freatice

Vulcanismul

Se află în ţara noastră în stadiul mofetic (emanaţii de gaze), în lungul lanţului vulcanic din Carpaţii Orientali, determinând la mineralizarea izvoarelor.

II. Hazardele naturale exogene

a. Hazardele geomorfologice

Cuprind:

1. Prăbuşirile, surpările şi căderile de pietre

Sunt deplasări de masă de rocă pe versanţii abrupţi mai ales în zonele montane. Afectează căile de comunicaţie şi aşezările omeneşti.

Măsuri de protecţie: detonări controlate, utilizarea unor plase de sârmă, construirea de tunele sau copertine, evacuarea locuitorilor din zonele afectate.

2. Alunecările de teren

Sunt deplasări de masă de rocă în zonele argiloase sau marnoase , cu exces de apă şi pante  5. Sunt frecvente în zonele de deal şi podiş: Subcarpaţii ( mai ale zona de la curbură), Pod. Moldovei ( mai ales partea nordică), Pod. Getic, Depresiunea colinară a Transilvaniei ( numite glimee).

Provoacă dezastre mari: degradări ale terenurilor, distrugeri de construcţii, căi de comunicaţie, diguri.

Cauzele sunt numeroase: defrişările, suprapăşunatul, aratul perpendicular pe curbele de nivel, ploile torenţiale sau de lungă durată asociate cu topirea rapidă a zăpezilor.

În funcţie de grosimea stratului afectat de alunecare se împart: superficiale (1-3m), intermediare (3-8m), complexe (8m).

Măsuri de prevenire şi combatere: - evitarea suprapăşunării, aratul în lungul curbelor de nivel, efectuarea unor lucrări de terasare, reîmpăduriri, executarea unor canale de drenaj