Industria Lemnului

Industria de prelucrare a lemnului este una dintre ramurile vechi ale industriei, dezvoltata la inceput sub forma unor ateliere mici mestesugaresti iar ulterior sub forma industriei de fabrica. Chiar si astazi in tarile mai putin dezvoltate economic prelucrarea lemnului in ateliere mici mestesugaresti are o mare importanta, productia satisfacand intr-o anumita masura necesitatile populatiei. In tarile dezvoltate economic productia de fabrica a sporit considerabil, s-a modernizat si diversificat mult in perioada postbelica, cand au aparut noi si importante ramuri. In aceste tari cerintele pietii interne sunt acoperite in cea mai mare parte din productia de fabrica, care ofera cantitati mari si o gama de produse larg diversificata si pentru piata mondiala.

Cu toate ca industria de prelucrare a lemnului are o arie foarte larga de repartitie , care cuprinde toate continentele si un numar mare de tari, productia este puternic concentrata in tarile dezvoltate economic , tari care consuma si comercializeaza cea mai mare parte a productiei. In perioada postbelica unele produse ale industriei de prelucrare a lemnului sunt concurate tot mai mult de produse asemanatoare fabricate din alte materii prime (mase plastice, metal etc.), cu toate acestea insa produsele traditionale continua sa ocupe locuri importante.

1.Materia prima

Lemnul este materia prima aflat din abundenta in aproape toate zonele locuite de om. Este una din materiile prime care care se regenereaza intr-o perioada relativ scurta. Defrisarile din secolul trecut si mai ales din secolul nostru au redus substantial suprafata padurilor in regiunile mai usor accesibile din zona temperata si in felul acesta posibilitatea de aprovizionare cu materie prima a industriei de prelucrare a lemnului.

Padurile constituie unul din elementele importante ale mediului natural si in acelasi timp una din marile bogatii naturale ale pamantului. Ele influenteaza climatul, protejeaza solurile contra eroziunii si ofera un volum mare de materii prime pentru diferite ramuri industriale si sectoare de activitate economica.

Aproape o treime din suprafata uscatului a globului este ocupata de paduri, suprafata care in trecut era mult mai extinsa, dar care datorita defrisarilor s-a redus considerabil. Urmarile nefaste ale exploatarii irationale a padurilor au determinat pe cei responsabili sa acorde mai multa atentie refacerii si pastrarii fondului forestier, precum si exploatarii lui rationale in vederea restabilirii echilibrului in natura. Suprafaţa pădurilor era apreciată, în anul 2002 la cca 40 mil. Km2. America de Sud fiind acoperită cu cca 9 mil. km2, CSI cu cca 7,5 milioane Km2 şi Europa cu doar 1,6 mil. Km2.Ca state: CSI, are peste 7,5 milioane Km2; Brazilia, are peste 5,6 milioane Km2; Canada, are peste 3,8 milioane Km2; SUA, are peste 3,1 milioane Km2; Congo, are peste 1,8 milioane Km2; China, are peste 1,2 milioane Km2;

Datorita extinderii diferite a teritoriului lor , gradul de impadurire este foarte ridicat. Există state care au peste 75% din suprafaţa ocupată cu păduri ca: Surinam (92%), Congo, Finlanda (76%). State cu suprafete de paduri cuprinse intre 20-30%: în Romania (26,7% in 1998), Franta cca (22,7%), apoi Polonia, Germania, Franta, India, Turcia, Mexic etc. Sunt state cu suprafete reduse de padure (sub 10%): Irak, Iran, Israel, Anglia, Olanda, Irlanda, sau sub 1% ca: Oman, Bahrein, Emiratele Arabe, Libia, Mali, Ciad. Ca repartitie pe cap de locuitor mentionam: 4,3 ha/locuitor în Oceania; 3,5-4ha/locuitor în America de Sud; 3,7ha/locuitor în CSI; 3,2ha/locuitor în America de Nord; 1,9ha/locuitor în Africa; 0,4ha/locuitor în Asia; 0,3 ha/locuitor în Europa.

Repartitia neuniforma a padurilor este in stransa legatura cu zonele climatice , cu formele de relief, cu extensiunea uscatului etc. Suprafete mari de paduri intalnim in zona temperata si in zona calda ecuatoriala umeda Mari suprafete din uscat sunt lipsite sau au spatii foarte restranse ocupate de paduri- regiunea arctica, desertica, semidesertica, a stepelor si regiunilor alpine inalte.

Diferentieri pronuntate exista si in privinta structurii pe esente a padurilor. Aproximativ 2/3 din paduri sunt formate din foiase si doar 1/3 din conifere.

1.1.Padurea ecuatoriala. Padurile din zona calda ocupa doar 6 % din suprafata uscatului, dar contin mai mult de jumatate din speciile de plante si animale de pe Pamant. Padurea ecuatoriala, caracteristica climatului ecuatorial, cald si umed tot anul, se deosebeste de celelalte paduri prin marea densitate de plante si prin etajarea sa in functie de inaltimea arborilor.Primul etaj este format din arbori mici, de 10 m inaltime. Urmeaza etajul mijlociu, cu arbori de 30 m inaltime, a caror coroana formeaza o bolta continua. Ultimul etaj, cel mai inalt, este format din arbori de 40-60 m.Printre arborii padurii ecuatoriale cresc ierburi si ferigi arborescente. Pe trunchiurile si ramurile copacilor se sprijina si se incolacesc liane, lungi de peste 100 m. Din aceasta cauza, padurea ecuatoriala este foarte deasa, intunecoasa si greu de strabatut.Arborii au frunze mari si carnoase, iar florile lor sunt mici. Tulpinile sunt drepte, fara ramificatii, cu scoarta neteda si lucioasa si nu prezinta inele de crestere. Cei mai frecventi arbori sunt: mahonul, acajuul, abanosul, palisandrul, arborele de cauciuc, palmierul de ulei, bananierul, arborele de cacao, arborele de chinina etc.

1.2.Padurile musonice se intalnesc in sudul Asiei, acolo unde bat musonii si unde, intr-un an, exista doar doua anotimpuri, unul ploios si altul secetos. In anotimpul secetos, cei mai multi dintre arbori isi pierd frunzele. De asemenea padurea musonica este mai putin deasa si este intrerupta de portiuni de savana. Arborii au trunchiuri masive, cu inele de crestere si scoarta aspra. Curios este ca, odata cu pierderea frunzelor, arborii infloresc. Ca si in padurea ecuatoriala, pe trunchiurile copacilor se catara liane, dar ele sunt mai putine si au lungimi mai mici. Arborii care alcatuiesc padurile musonice sunt: abanosul (cu lemn negru), teckul (cu un lemn foarte tare, folosit la constructia navelor), santalul (cu lemn parfumat), palmierul.