Insulele Coraligene

Insulele Coraligene

Coralii sunt animale din increngatura celenteratelor cu schelet calcaros rosu sau alb care traiesc in colonii in marile calde.

Recifele de corali sunt animale ce apartin clasei antozoarelor.Traiesc in colonii sub forma de schelete calcaroase arborescente si au o culoare rosie, roza sau alba. Acest schelet este imbracat de o patura carnoasa pe care stau infipti numerosi indivizi sau polipi.

Coralii se dezvolta in apele din zona litorala a mediului marin, unde temperatura apei nu scade niciodata sub 20C. prefera apele bine luminate si aerisite, cu mare transparenta si cu salinitate crescuta (27 - 37%).

Atolii sunt insule coraligene cu aspect de inel, cu un diametru ce poate depăşi 60 km, care înconjoară o lagună cu adâncime redusă. Cei mai tipici atoli se găsesc în Oceanul Indian şi Oceanul Pacific.

Recifele barieră sunt tot construcţii coraligene, care închid în interiorul lor una sau mai multe insule necoraligene. Cel mai cunoscut recif barieră este în estul Queslandului (Australia).

Ţărmul cu recifi de corali sunt frecvente în mările calde, unde se dezvoltă colonii de corali, ce creează recife, în interiorul cărora se creează un fel de lac numit lagon. Apar atât pe platforma continentală cu adâncimi reduse, cât şi pe vârfurile unor vulcani stinşi

Geneza recifilor

Recifii actuali, coraligeni, au intervalul optim de dezvoltare controlat de temperaturi medii anuale situate între 25-30°C, salinitati de 25-35‰ , adâncimi situate în interiorul zonei fotice, absenta suspensiilor în apa , o cantitate moderata de nutrienti.

Dezvoltarea unui recif (până la formarea unui bioherm) implică parcurgerea unei succesiuni ecologice stricte care poate avea caracter repetitiv autociclic. Astfel stadiile de dezvoltare recifală sunt: stabilizarea, colonizarea, diversificarea, dominarea. Repetarea pe verticala este rezultatul schimbărilor periodice în ambianţa bazinală şi se va face cu suprimarea primelor două stadii şi reluarea formării edificiului recifal doar de la faza de diversificare.

1. stabilizarea materialului clastic este necesară deoarece o coralii preferă un substrat ferm nu unul mobil pentru a se instala. Acest proces are loc prin acţiunea bio-încrustanţiilor (alge, iarba de mare, etc) sau prin procese diagenetice de cimentare.

2. colonizarea suprafeţei anterior stabilizate se face de regulă de către un număr mic de specii. Coralii colonizatori au forme lamelare sau rămuroase care crează mici habitaturi spre care sunt atrase organismele încrustante.

3. în stadiul de diversificare numărul speciilor care contribuie la formarea ecosistemului recifal creşte foarte mult (dublu-triplu), în acelaşi timp diversitatea formelor se amplifică: de la aspecte ramificate, lamelare, încrustante la masive sau domale. Cadrul scheletic cunoaşte în acest stadiu o dezvoltare amplă pe verticală, ajungând să perturbe regimul hidrodinamic prin crearea unor zone protejate de curenţi în spatele armăturii recifale. Datorită creşterii verticale accentuate, se ajunge şi la o zonare pe verticală a speciilor constituente.

4. stadiul de dominare este caracterizat de reducerea numărului de specii adaptate la noile condiţii hidrodinamice, când datorită atingerii adâncimii specifice bazei valurilor, cadrul scheletic anterior dezvoltat devine instabil. Principalele grupuri de organisme prezente în acest stadiu sunt cele încrustante.

Conform definitiei un recif de corali este o constructie realizata, in principal, de catre fiinte vii, inaltandu-se de pe fundul oceanului spre suprafata, suficient de mare si de solida pentru a exercita o influenta determinanta asupra mediului fizic, oferind anumite conditii ecologice asupra organismelor care il populeaza si care au adaptari specifice.

Fiintele capabile sa construiasca recife sunt cunoscute sub numele de Madreporari. Sunt organisme minuscule, fiecare organism din colonie, numit polip, extrage calcarul din apa marii si il foloseste la construirea unei mici celule in care-si adaposteste corpul. Prin unirea nenumaratelor celule calcaroase iau nastere atoli, recife sau bancuri in marile calde. Existenta coralilor depinde de temperatura apei care nu trebuie sa coboare sub 20 de grade C, raspandirea coralilor fiind astfel limitata la o zona cuprinsa intre 32 de grade latitudine nordica si 27 de grade latitudine sudica. In afara de temperatura apei, pentru Madreporari mai sunt necesare inca doua conditii: ape bine luminate si foarte limpezi. Polipii ce alcatuiesc coloniile de Madreporari traiesc in acelasi loc cu niste alge numite zooxanthelle, si cu alte elemente vegetale cunoscute sub numele de “filamente verzi”. Existenta acestora este conditionata de existenta luminii care ajunge in cantitate suficienta doar pana la 40 de m sub apa.

Construcţiile coraligene

În regiunile calde, între paralelele de 30º, în mările calde (peste 20º), cu mare transparenţă, cu salinitate în general ridicată şi adâncime redusă (40-60m), o serie de organisme şi în primul rând coralii, creează un ansamblu de construcţii calcaroase, ale căror dimensiuni depăşesc uneori câţiva kilometri. Formele la care dau naştere sunt variate şi poartă denumiri diferite.