Invelisul de vegetatie si de fauna din zona periurbana ieseana

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Invelisul de vegetatie si de fauna din zona periurbana ieseana.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 3 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Ipate Emil

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Geografie

Extras din document

În județul Iași, suprafața împădurită este redusă la 17 %, media pe țară fiind de circa 27 %, iar cea europeană și mondială de peste 30%. În județul nostru există 25 de rezervații naturale, care ocupă o suprafață de aproximativ 5500 ha; 32 de parcuri dendrologice (unde sunt protejate în primul rând, flora ornamentală și exotică) și 8 perimetre forestiere speciale (cu rol de consolidare a versanților și de purificare a atmosferei municipiului Iași). Aceste date au fost inventariate în cadrul acțiunii de reevaluare a ariilor protejate, a monumentelor naturii, precum și a speciilor de floră și faună periclitate și s-a adoptat o hotărâre a Consiliului Județean Iași în sensul protejării acestora.

a). VEGETAȚIA

Vegetația din zona orașului Iași prezintă diferențieri, în sensul că în zona luncii Bahluiului întâlnim o vegetație de silvostepă, iar în sectoarele colinare o vegetație de păduri de foioase.

Diversitatea condițiilor de sol, climă, relief și ape ale orașului Iași, au determinat instalarea unei vegetații foarte variate, cu elemente floristice bogate și de origini diferite, ca urmare a interferenței pe acest teritoriu a provinciei central europene est-carpatice cu provincia nord-pontică

Pădurile din cadrul și din afara arealului delimitat de municipiu prezintă o deosebită importanță pentru organizarea ariilor turismului periurban: Păun, Bârnova, Ciric, Breazu, Cetățuia.

Zona forestieră este caracteristică sectoarelor de deal, fiind reprezentată prin păduri de foioase, ce aparțin etajului stejarului și gorunului, iar în părțile mai înalte, fagului (Fagus silvatica, Fagus taurica), păduri ce pot fi pure sau în amestec precum cele ce se întâlnesc pe platourile Poieni-Bârnova.

Dintre arbuști remarcăm: păducelul, cornul, sângerul, alunul, măceșul, porumbarul, socul, iar din flora ierboasă: firuța, aliorul, toporașul, obsiga, lăcrămioara, sângele voinicului, susaiul de pădure etc.

Zona de silvostepă se află în Câmpia Moldovei, cum este Lunca Bahluiului, dar și în sectoarele mai joase din sud cu soluri cernoziomice sau cenușii. Vegetația naturală a silvostepei este reprezentată prin pâlcuri de pădure și pajiști puternic transformate și modificate antropic.

Pădurile silvostepei includ specii termofile de gorun și stejar, cu inserții de: carpen, tei,frasin, arțar, ulm, cireș și mai rar, stejar brumăriu, cărpiniță, arțar tătărăsc. Stratul de arbuști, dezvoltat mai ales la periferia pădurilor include aceleași esențe ca în cazul pădurilor de stejar și gorun, la care se adaugă: voinicerul pitic, migdalul pitic, cireșul pitic, scumpia, verigariul.

Pajiștile silvostepei sunt formate din asociații de păiuș, colilie, firuța cu bulb, bărboasa, pir, obsiga, pelinița, laptele câinelui, precum și specii rare ca stânjenelul, amăreala, măcrișul și sânziana.

Vegetația de luncă este formată din asociații de iarba câmpului, firuța de câmp, păiuș, coada vulpii, iar izolat, se întâlnesc pâlcuri de pădure, zăvoaie formate mai ales din esențe moi cu salcie, răchită și plop.

Vegetația naturală a zonei periurbane și urbane a Iașului a fost intens modificată de intervențiile antropice. Defrișările și desțelenirile practicate, uneori fără discernământ, în vederea extinderii culturilor agricole, au diminuat suprafețele ocupate de păduri și pajiști.

Aceste acțiuni au declanșat reacții negative asupra celorlalte componente naturale ca: creșterea gradului de continentalism, reducerea debitelor apelor subterane și de suprafață, extinderea eroziunii și declanșarea alunecărilor de teren (Țicău, Lunca Cetățuii, Bucium.).

b). FAUNA

Fauna pădurilor, întâlnită în masivele forestiere (Aroneanu, Rediu, Șorogari Cetățuia, Lunca Cetățuii, Valea Adâncă, Dumbrava, Cornești) este reprezentată prin specii care sunt frecvent întâlnite: mistrețul, căpriorul, lupul (pe cala de dispariție), vulpea, iepurele, veverița, jderul, nevăstuica, pârșul, viezurele, dihorul, șoarecele scurmător, șoarecele de pădure; păsări, dintre care cele mai caracteristice (ghionoaia, ciocănitoarea pestriță, ciocănitoarea de stejar, cucul,turturica,porumbelul sălbatic, huhurezul mic, cucuveaua, buha, gaia roșie, gaia neagră. Foarte comune sunt: pițigoiul, cinteza, sticletele, câneparul, mierla, ciocârlia de pădure etc.; reptile, care în zona forestieră sunt foarte puține; șarpele de pădure, șarpele alun, iar în poieni, șopârla; amfibiile, sunt reprezentate de broasca de pădure, broasca râioasa brună, brotăcelul, broasca roșie de pădure, tritonul, buhaiul de baltă.

Fauna silvostepei și stepei este mai săracă, fiind mult diminuată în urma expansiunii activităților umane. Mamiferele cele mai reprezentative sunt din grupul rozătoarelor precum: iepurele, popândăul, cățelul pământului, bizamul, șoarecele de stepă, șoarecele de câmp, șobolanul de câmp, hârciogul, iepurele de vizuină - colonizat în 1905 la Cristești. Mai pot fi menționate de asemenea, dihorul, nevăstuica, bursucul sau viezurele, vulpea, iar uneori, în apropierea zonelor forestiere, căprioara.

Păsările caracteristice silvostepei și stepei sunt: potârnichea, ciocârlia, pitpalacul, sticletele, cinteza, graurul, turturica, guguștiucul, pupăza, cucul, prigoria, câneparul, porumbelul, mărăcinarul, vrabia, rândunica, pajura de stepă, cioara. În pădurile de silvostepă de la Aroneanu și Cornești a fost colonizat fazanul; iar dintre păsările răpitoare menționez uliul, șorecarul comun și gaia.

Fisiere in arhiva (1):

  • Invelisul de vegetatie si de fauna din zona periurbana ieseana.doc

Bibliografie

1. N. Barbu, Al. Ungureanu, (1987), Geografia municipiului Iași, editura Univ. “A.I.Cuza”, Iași.
2. I.Istrate, F. Bran, A. G. Roșu, (1996), Economia turismului și mediul înconjurător, editura Economică, București.
3. Alexandru Ungureanu, (1993), Geografia podișurilor și câmpiilor României, editura Univ. “A.I.Cuza”, Iași.
4. I. Șandru, V. Băcăuanu, (1972), Județul Iași, editura Academiei, București.
5. Dan Ghinea, (2000), Enciclopedia geografică a României, editura Enciclopedică, București.