Islanda - Resurse naturale și valorificarea lor

Islanda este un stat ce face parte din Europa de Nord, care este alcătuit din insula

propriu zisă și restul de insulițe periferice care se găsesc în nordul Oceanului Atlantic,

supranumită și Țara focului și a gheții, din cauza activității intense vulcanice, care a creat

un peisaj neobișnuit alături de ghețari aflându-se vulcani, gheizere și izvoare termale.

Este situată la circa 830 km de Scoția și la și 4.200 km de New York. Riftul asociat

cu Dorsala Medio-Atlantică, care marchează limita dintre plăcile tectonice europeană și

nord-americană, străbate Islanda dinspre sud-vest către nord-est. Această caracteristică

geografică este foarte vizibilă în Parcul Național Þingvellir, unde promotoriul creează un

extraordinar amfiteatru natural. Aici s-a reunit primul Parlament al Islandei, Althing, acum

o mie de ani.

Fig.1 Imagine 3D coordonate geografice

Aproape jumătate din suprafața Islandei, care este de origine vulcanică recentă, este

constituită dintr-un deșert muntos de lavă (cu o altitudine maximă de 2119 m deasupra

nivelului mării), și din alte zone sălbatice. 11% din teritoriu este acoperit de trei mari

ghețari: Vatnajökull (8300 km²), Langjökull (953 km²), Hofsjökull (925 km²) și de câțiva

mai mici: Mýrdalsjökull, 695 km², Drangajökull, 199 km², Eyjafjallajökull 107 km² și

Snæfellsjökull.

20% din teritoriu este folosit pentru pășunat și doar 1% este cultivat. Un ambițios

program de reîmpădurire este în curs. Se presupune că, înainte de popularea insulei în anii

900, pădurea acoperea aproximativ 30-40% din suprafața insulei. În zilele noastre,

singurele zone cu păduri de mesteacăn sunt Hallormstaðarskógur și Vaglaskógur.

Are o populație de 344.979 de locuitori pe o suprafață de 103.000 km², ea fiind

astfel țara cu cea mai rarefiată populație din Europa.

Fig.2 Dinamica populației

Zonele locuite se află pe coastă, în principal în Sud-Vest, pe când platourile înalte

centrale sunt total nelocuite. Densitatea populatiei este de 3,3 loc./km².

Fus orar: GMT (+0)

Prefix telefonic: +354

Domeniu internet: .is

Unitatea monetară a Islandei este Krona (ISK). Ca metodă de plată, islandezii

folosesc aproape exclusiv cărți de credit și debit. Astfel, cardurile de credit și debit sunt

acceptate în majoritatea magazinelor, în timp ce monedele străine sunt foarte rar acceptate.

Krona are de monede de 1kr, 5kr, 10kr, 50kr și 100kr și bancnote de 500kr, 1.000kr,

2.000kr, 5.000kr și 10.000kr. Banii pot fi convertiți la aeroport sau la cele trei bănci care

se găsesc în Islanda, care sunt Landsbanki, Íslandsbanki și Arion Banki. Islanda nu este în

prezent membru al Uniunii Europene și nu utilizează moneda Euro. Cuvântul krona (care

înseamnă „coroană”) este legat de celelalte monede nordice (precum coroana daneză, krona

suedeză și coroana norvegiană). Istoria monedei islandeze datează din 1885, când Islanda

a început să emită bancnote proprii. Primele monede Krona au fost emise în 1922 după

dizolvarea Uniunii Monetare Scandinave.

Teritoriul țării reprezintă un podiș de bazalt (alt. 640- 760 m), din care se ridică circa

100 de conuri, dintre care multe sunt active, aproximativ 130 (Hekla, Laki, Vatnajökull

2000 m (ghețarul cu cel mai mare volum de gheață din Europa, 900 m pătură groasă),

Hofsjökull, 1765 m, Mýrdalsjökull, 1450 m); gheizere și izvoare fierbinți, ghețari masivi.

Câmpiile ocupă zonele restrânse de litoral.

Râuri: Blanda, Jökulsî, Skjîlfandafljót, Þjórsî, Hvítî.

Lacuri glaciare: Þingvellir, Thoris.

Datorită influenței moderate a Golf Stream-ului, clima este caracterizată prin veri

umede și răcoroase și ierni relative blânde dar vântoase. În Reykjavik, temperature medie

este de 11 °C în iulie și -1 °C în ianuarie (Koppen:Cfc).

Vegețatie de tundră, plantații de conifere.

Fauna: diverse specii de păsări, pești, balene.