Italia - dezvoltare economică

• Evolutia economiei in ultimii 50 de ani;

• Stadiul economiei, in momentul actual;

• Caracterizarea principalelor ramuri industriale

(industria textila, industria pielariei si a incaltamintei, industria alimentara, industria energetica, industria constructoare de masini, industria chimica, etc.);

• Agricultura;

• Comertul si turismul;

• Reteaua de transport.

In ultimii 50 de ani, economia italiana a cunoscut o crestere remarcabila datorita unui efort antreprenorial sustinut, combinat cu o politica comerciala liberala. Politica economica din anii 90 a pus accent pe dezvoltarea sectorului privat ca motor al cresterii economice, initiindu-se un program masiv de privatizare a firmelor si bancilor de stat. Masurile luate pentru restabilirea unei politici fiscale incurajatoare, stabilitatea monedei si rata scazuta a dobanzilor, au permis Italiei sa adere la Uniunea Monetara Europeana si sa adopte moneda comuna, euro, in calitate de membru fondator, la 1 ianuarie 1999.

Tara cu o economie dezvoltata, cu o politica economica de tip liberal si o economie de piata bazata pe legea cererii si ofertei, Italia ocupa locul V pe glob in care industriei ii revine un rol crescand: concentreaza un sfert din populatia activa si contribuie cu un sfert din populatia activa si cu tot atat la profitul intern brut, inregistrand cel mai ridicat ritm de crestere dintre tarile Uniunii Europene. Economia italiana este in stagnare in momentul de fata, fiind usor afectata de incetinirea cresterii economiilor europene (care au influentat negativ printre altele, exporturile italiene), de datoria externa (pentru care nu exista date publicate), de deficitul bugetar (cel mai mare dupa Germania, intre tarile membre OECD), de balanta de plati deficitara, de dezechilibrul structural dintre ,,nordul’’ si ,,sudul’’ italian.

Foarte diversificata si bazata in cea mai mare parte (peste 80%) pe materii prime din import (mai putin sare si gaze naturale), economia este mai dezvoltata in nord (peste jumatate din productia industriala se afla concentrata in triunghiul Torino-Milano-Genova, care acopera mai putin de o cincime din suprafata Italiei) si mai putin dezvoltata in sud, zona ,,Mezzogiorno’’ caracterizata printr-o slaba productivitate economica si somaj ridicat.

In afara de ramurile traditionale- textila (indeosebi industria lanii), confectii si alimentatie, foarte diversificate-se remarca industria constructoare de masini (autovehicule, nave maritime, electronica si electrotehnica, diverse aparate si utilaje, bunuri industriale de larg consum etc.), petrochimia, siderurgia s.a.

Inceputul industriei textile s-a realizat cu prelucrarea lanii in Italia de Nord, in mici ateliere, acest aspect mestesugaresc-artizanal pastrandu-se si astazi in multe localitati. Se prelucreaza materia prima lana, fibre sintetice, canepa in doua mari areale Milano si Florenta, dar si materia prima importata bumbac, matase, lana. Se remarca in mod deosebit subramura produselor obtinute din lana. Principalele centre ale industriei textile se gasesc in nordul tarii: Milano, Como, Monza, Varese, Bergamo, Torino, Modena, iar in centru si sudul tarii: Lucca, Roma, Napoli, Salerno, Catania in Sicilia.

Industria pielariei si incaltamintei se intalneste mai cu seama in nordul tarii, iar materia prima in buna parte se importa.

In aceeasi masura este raspandita industria alimentara,mai ales ca agricultura ofera suficienta materie prima; industria carnii, a conservelor de peste, a legumelor si fructelor a produselor fainoase, a celor rezultate din prelucrarea strugurilor.