Județul Constanța

Constanţa (în turcă Kustendji sau Köstence) este cel mai vechi oraş locuit din România. Este un important municipiu şi un centru cultural, economic şi social de referinţă. La 1 ianuarie 2008 populaţia a fost de 303,7 mii de locuitori.[2] Zona metropolitana Constanţa este a doua din România ca număr de locuitori, după Bucureşti, cu aproximativ 550 000 locuitori[3] Este cel mai mare port din bazinul Mării Negre şi al patrulea din Europa, cu perspectiva de a deveni al doilea ca mărime, după Rotterdam.[4] Constanţa este capitala judeţului Constanţa, cel mai mare oraş din întreaga Dobroge şi din Regiunea de dezvoltare Sud-Est. Constanţa a fost fondata sub numele de Tomis, în urma colonizării greceşti a Pontului Euxin de către colonişti greci din Milet în secolele VII-V î.Hr. Tomis („locul tăierii”) este o referinţă la legenda lui Iason şi a navei Argo: Iason îl luase ostatic pe fiul regelui Colhidei (Georgia de azi) şi fugărit fiind de acesta, poposi în peninsulă, ucise baiatul şi răspândi bucăţile ca să-l întârzie pe rege, ce trebui să le caute şi să le adune pentru funeralii.

Amplasare

44°10.4′N 28°38.3′E

Ţară

România

Judeţ Constanţa

Populaţie

310 471 (2002)

Suprafaţă

Exceptând portul: 167 km²

Densitatea populaţiei

1822 loc./km²

Localităţi componente Mamaia, Palazu Mare

Primar

Radu Ştefan Mazăre

Poziţia oraşului în cadrul regiunii

Caracteristici Generale

1. Geografie

1.1 Localizare

Oraşul se află în sud-estul României, având ieşire la Marea Neagră. Constanţa se află într-o zonă lagunară în partea de nord-est şi de est, uşor deluroasă în partea centrală şi de nord şi de câmpie în sud şi vest, având coordonatele: 44°11′N 28°39′E. Suprafaţa teritoriului administrativ este de 1.121,66 km². În această suprafaţă nu este inclusă şi suprafaţa portului care are 31,82 km², totalul în acest caz fiind de 1.153,48 km². Portul Constanţa este principalul port al României la Marea Neagră si al patrulea ca suprafaţă din Europa, având 3.182 ha (uscat şi acvatoriu). La limita de nord a oraşului se situează staţiunea Mamaia, plaja întinzându-se pe o lungime de 6 km orientată spre est. Din punct de vedere geografic staţiunea Mamaia este o lagună. Din punct de vedere administrativ Mamaia este un cartier al municipiului Constanţa. Oraşul Constanţa este lipit în partea lagunară de nord prin staţiunea Mamaia de oraşul Năvodari, în partea deluroasă de nord-nord-vest prin cartierul Palazu Mare de oraşul Ovidiu, iar în partea de sud prin portul Constanţa Sud de comuna Agigea.

1.2 Ape

O mare parte din suprafaţa oraşului se află într-o zonă lagunară, având lacul Siutghiol ("Ghiolul Mare" în folclorul local, sau lacul Mamaia în limbaj turistic) în nord şi lacul Tăbăcărie ("Ghiolul Mic" în folclorul local) în est-nord-est. Constanţa se află practic pe o insulă, municipiul fiind mărginit la nord-vest şi nord de Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari, la est de Marea Neagră, iar la sud şi vest de Canalul Dunăre-Marea Neagră. Deşi la suprafaţă oraşul nu are nicio sursă de apă curgătoare, în subteran situaţia este spectaculoasă. Pe sub Constanţa trece un fluviu subteran (Acviferul Jurasic - Superior - Barremian în limbaj de specialitate) care curge cu 2 metri pe zi din direcţia sud-vest spre nord-est şi al cărui debit îl depăşeşte cu mult pe cel al Dunării[5], fiind cel mai important zăcământ de apă potabilă din România. Toată apa potabilă furnizată populaţiei oraşului este extrasă prin câteva zeci de puţuri din acest enorm acvifer subteran şi numai consumul industrial se face din sursa de suprafaţă "Galeşu" aflată pe Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari. Din acest motiv municipiul Constanţa nu s-a aflat niciodată în situaţia de a restricţiona consumul de apă potabilă, chiar şi în vârf de sezon turistic, pe caniculă sau secetă prelungite.